A ieșit de la tipar romanul „Codul lui Zoran”, iar editorul a fost foarte rapid, astfel că s-au livrat deja comenzi. Cititorii postează fotografii cu cartea, iar eu sper să le placă. Pentru că e o carte cu totul diferită ca stil, față de ce am scris până acum. E o carte-poveste care are ea însăși o poveste. Am început să scriu la ea anul trecut, în aprilie (multe coincidențe cu acest aprilie!), după ce terminasem de scris „Divorțurile amanților”.  Aveam povestea în minte de ceva vreme, i-am spus-o și editorului Herg Benet, Alex Voicescu, și i-a plăcut subiectul. Dar a fost să iasă o altă carte, „Despre iubire, cu instrucțiuni de folosire” (Editura Univers), apoi au fost drumurile în Canada și moartea tatălui meu. Imediat după această pierdere am reluat scrisul. Am scris trepidant, nopți întregi, cu umerii și gâtul amorțite, am scris și de Crăciun, și în seara de Anul Nou, dar gândurile se așterneau pe hârtie, așa se cereau ele. Poate că a fost lumea în care eu am evadat că să pot trece de șoc, să-mi țin mintea ocupată și să nu sufăr. Cartea nu are legătură cu ceea ce mi s-a întâmplat în viața personală, a fost o detașare de ea. La începutul acestui an am trimis editorului manuscrisul și mi-a spus că îi place, știa că e altceva și era curios. La un an de când am început să scriu la carte, ea a ieșit la lumina zilei cu o copertă minunată, care reușește să cuprindă simbolurile din poveste. Este inspirată dintr-un fapt real, ca și personajele principale, are multă acțiune cu accente de thriller, dar și episoade emoționante. Este despre viață, așa cum e ea, despre iubire, despre ratare și supraviețuire. Despre firul acela subțire pe care mulți am balansat măcar o dată în viață și doar de noi a depins să avem curaj să mergem mai departe. Este vorba despre prietenie, dar și despre trădare. Cât despre lebăda de pe copertă, pot să vă spun că e o cheie în carte. De ce lebădă? Veți vedea din lectură. Cartea se poate comanda de pe siteul editurii, de pe libris.ro- aici, de pe elefant.ro- aici , și este disponibilă în librăriile Cărturești, iar în curând va fi și în celelalte. Lansarea oficială va avea loc la Târgul de carte Bookfest, în iunie, însă va fi lansată peste ocean, în America și în Canada, unde voi fi în luna mai, călătorie despre care voi vorbi curând și voi da toate detaliile. Până atunci aștept impresiile voastre, iar eu mă bucur de cel de-al optulea „copil”, pentru că tot ce este legat de „Codul lui Zoran” are ceva magic și știu că tatălui meu i-ar fi plăcut și ar fi fost mândru. Tot ce am putut să fac a fost să-i dedic lui această carte, l-am simțit mereu lângă mine. Să știți că orice carte își alege timpul când să apară.

Pe coperta a patra a romanului sunt trei micro recenzii:

Codul lui Zoran este o nouă reinventare literară reușită din partea curajoasei autoare a seriei Amanții. De data aceasta avem un roman de acțiune, cu accente de thriller, cu detalii construite impecabil – societăți secrete, relații complicate de familie, iubiri pierdute, vină, remușcare, regăsire… Orice ar scrie și indiferent care i-ar fi personajele, Corina Ozon nu își dezamăgește cititorii!“ (Cristina Nemerovschi)

Citind-o pe Corina Ozon, uiți sensul cuvântului sfârșit; nu numai că nici nu știi când ai ajuns la finalul cărții, urmărind ițele întortocheate și captivante din destinele și aventurile personajelor, ci te și trezești pe negândite că tu, cititorule, poți avea oricând un nou început. Al tău. Acesta este în definitiv rolul artei: de a-ți impregna curajul de a merge mai departe.“ (Alexandru Voicescu)
Coincidențe, semne, vorbe nespuse, nopți cu ochii în tavan, bani, compromis, aspirație, regăsire, idilă, așteptare, amintiri, telefoane, înșelătorie și curaj, logic și ilogic, toate vin împreună, precum afluenții unui râu, în a pune fundația unui stil aparte de scriitură.
Este scrisul în patru dimensiuni.“ (Magdalena Manea)

Volumul cuprinde și o postfață scrisă de aceeași Magdalena Manea, bună prietenă și scriitoare, care-și va lansa și ea noua ei carte „Pradă, în capcana timpului” (Editura Național): „Decupat dintr-un tablou medieval cu acrobați venețieni, pășind felin pe firul balansat dintre viață și moarte, dintre împlinire și ratare, baleind partizan între secret și denunț deopotrivă, Codul lui Zoran ne reamintește cât de fragili suntem, în fapt, noi, oamenii. „Nu când îți este greu, primești ajutor. Ci când vrei să ieși din greu” spune Corina Ozon. Citești și brusc, ți se oprește mintea. Ai dinainte un adevăr fundamental. Dai lumina mai tare, radioul mai încet și aluneci, citind, din lumea dimprejur. 

Codul lui Zoran răvășește cuiburile cărților literaturii române și, cred eu, le cam lasă, preț de câteva clipe, pe toate, în întuneric. Corina Ozon, feminina delicată cu bucle blonde, toată numai zâmbet, zgîlțâie din nou tiparele scrisului, scutură clișeele de umeri, le strigă între ochi, ca în cele mai încărcate de adrenalină filme: schimbă-te, ori ai să mori!

Primim acum un roman cvadridimensional, un roman în care scurgerea timpului nu este abordată clasic, clipind la cadranul ceasului, ci devine energizantul, la canetă de aluminiu, ușor de cumpărat în prima benzinărie. Timpul, în Codul lui Zoran apare exact atunci când este nevoie de el, după care doarme și iar apare.

Citești și, de la primele pagini, respiri propriul confort atins în viață, apoi faci o cruce în cerul gurii doar aflând despre derapajele altora. Iar citești și te trezești ținând pumnii strânși, întru izbândă, fiecărui personaj pe care-l cunoști.

Devii parte din poveste, ai vrea să le insufli, personajelor pricipale, curajul saltului către tiparul fotoliului intelectualului atemporal: cel cu ochelarii lângă veioză. Cu fiecare încercare, puterile te părăsesc. Suburbanul, neverosimilul, subteranul trec, ca valurile mării, peste capul tău și, pentru clipe, te sufocă. Scenele din carte se sparg de imaginația ta și scoți capul la suprafață, înotând alături de personajele cărora le dai Adaugă Prieten, ca pe facebook, de la primele două pagini.

Barbu și Zaharia, un duo fatidic, doi intelectuali trași de curenți în largul social, ți se lipesc ca tricoul de piele. Nu știi la care să ții mai mult. Admiți că unul a semnat pactul cu infinita introspecție și că, din străfunduri, și-ar apăsa butonul regenerării dacă ar avea un motiv solid, celălalt, un relativ cinic, boem și contemplativ contemporan, un artizan al cunoașterii altor lumi, a altor vremuri.  

O spirală de evenimente îi proiectează pe cei doi într-un decor unde abilitățile demult exersate le sunt din nou încercate și unde amândoi se mișcă impecabil. Corina Ozon ne reamintește, scriind,  despre mersul cu bicicleta, cel învățat în copilărie și care nu se uită până la moarte.

Urmează încă două dimensiuni, cea a iubirii și cea a poveștii- cea care îi desenează, fiecăruia, drumul sub soare. Ele, adăugate la teoria destinelor și la componenta de timp fac din Codul Lui Zoran un roman de mare forță, solid ca un buncăr antiatomic.

Iubirile alternează, de la cele sordide, de beții și așternut până la cele pictate pe Calea Lactee. Încă un motiv pentru tine, cititor-răscolitor al Codului lui Zoran, să respiri ușurat că ești pe drumul bun în încondeierea propriei corole de minuni a lumii. 

Coincidențe, semne, vorbe nespuse, nopți cu ochii în tavan, bani, compromis, aspirație, regăsire, idilă, așteptare, mâncare, amintiri, telefoane, înșelătorie și curaj, logic și ilogic, toate vin impreună, precum afluenții unui râu, în a pune fundația unui stil aparte de scriitură. Este scrisul în patru dimensiuni.

Corina Ozon nu întreabă cum să scrie, ca să ne placă.

Ea scrie, iar noi ne luăm după ea.  Codul Lui Zoran primește, de departe, marele premiu pentru neobișnuita, rafinanta alăturare de scoici, melci, crabi, piericele și stele de mare, din castelul  superb al literaturii ce ne conturează, între vis și trezie, drumurile în viață.

Corina Ozon urcă o piramidă anevoioasă, cea a scrisului-cunoaștere, acum, fără balustrade de susținere.

Balustradele au rămas jos, acolo unde turiștii fac fotografii. Pe ea o vezi, punct în mișcare, sus, către seninul artei desăvârșite. Nu-i poți spune cum să facă de acum încolo, fiindcă noi, muritorii, nici nu știm  cum. Putem, însă pune mâinile-streașină pentru a-i urmări urcarea solitară către vârful priamidei.

Excepțională lucrare, Codul lui Zoran. O lucrare numai bună pentru manualele școlare, în orice limbă de pe pământ.

Magdalena Manea, Februarie, 2018, Toronto”