Corina Ozon

Colecționar de povești, hacker de minți și sentimente, furnizor de stări.

Nu îmbătrânesc, ci îmi multiplic tinerețea

Această prezentare necesită JavaScript.

           Recunosc, nu m-am pregătit deloc pentru ziua aceasta și nici nu sunt încă dezmeticită. Și e mai bine așa. Altfel, cine știe, aș putea cădea într-o depresie legată de trecerea anilor sau cine mai știe ce. Dar, hei!, anii oricum trec și numai irosiți n-au fost pentru mine. Despre ultimii 18 ani vorbim, de când eu nu am mai fost eu, de când lumea a devenit altfel, de când eu și lumea avem un altfel de raport. Din ziua de 2 septembrie de atunci în urmă, totul s-a schimbat: timpul meu, oamenii din jurul meu, tot sistemul meu de valori. Despre ziua fiicei mele, Iulia, Infanta cum o alintăm, am scris în fiecare an, de când țin blogul. Dar, Dumnezeule! 18 ani sunt ceva! E perioada în care am stat împreună pe aceeași baricadă și am luptat. Pentru că, da, noi am dus mereu o luptă singure și ne mândrim cu asta. Nu ne-am victimizat niciodată și nu am cerut nimănui compasiune. Lupta noastră a avut mereu o miză simplă: să putem să ne bucurăm cât mai mult de viață. Totul a fost pe etape bine definite, în funcție de vârstă. Am început să vorbim împreună și să observăm mai atent lucrurile. Am vorbit de la bomboane, jucării și cărți de colorat, până la haine, muzică și bărbați. Ooo, da, și nu ne-a fost ușor, pentru că pe noi bărbații ne-au cam supărat și încă se mai găsește câte unul să ne supere. Dar noi suntem bune și nu le purtăm pică.  Și niciodată nu i-am băgat în cap că bărbații ar fi niște porci (deși, fie vorba între noi, unii tare ar merita!). Am făcut împreună toate sărbătorile, cu bunicii de poveste completând minunat peisajul. Ne-am făcut una alteia cadouri tot timpul și ne studiam nerăbdătoare reacțiile. Nu i-am impus niciodată ce să facă, ce să-i placă, doar o ajutam să facă diferența, astfel încât să o știu bine. Îmi place de fiica mea că vrea să fie ea însăși, s-a vopsit brunetă („Nu vreau să fiu copia ta, mamă!”), gândește pe termen lung și, referitor la oameni, pot să iau lecții de la ea. Pentru că în puritatea ei, vede lucrurile nealterate, cum le văd eu câteodată, și gândește limpede. E miloasă, iubește animalele, își ajută prietenii și își urmează visele fără să se împiedice în nimicuri. Învăț mereu de la ea. Datorită ei știu multe despre minunatul internet și fabuloasele device-uri, despre ce mai e cool în materie de fashion și manichiură. Ne fardăm împreună și împărțim hainele și parfumurile. A fost de la început alături de mine de când am început să scriu, e cea mai bună prietenă și cel mai obiectiv critic.

Deci, cum aș putea eu să intru în vreo depresie cu așa o viață plină? Eu nu îmbătrânesc, ci îmi multiplic tinerețile cu fiecare an al fiicei mele. Sunt o prelungire a lor, ca spectator matur și far călăuzitor. Diferența e că eu stau pe loc, iar ea navighează încet spre orizonturile ei. Când vei auzi visele copilului tău tropăind ca o herghelie de cai sălbatici, atunci poți fi mulțumit. Acum, că ai copil mare, poți să îți vezi liniștit de viața ta. Și ce gust și culori are!

Anunțuri

14 comentarii la “Nu îmbătrânesc, ci îmi multiplic tinerețea

  1. Chircu Victor
    01/09/2015

    Citesc asta și parcă m-aș apuca din nou de căutări, ca să găsesc și eu pe cineva cu care să am un pui de om. Sunt șanse slabe spre nule, dar o asemenea motivație parcă merită. 🙂

  2. Lorena Lupu
    01/09/2015

    Ozonescu, tocmai ai scris cel mai frumos argument pro maternitate din cate sunt. Dar pune in paranteza: e nevoie de rabdare, iubire, intelegere, daruire, blandete, gingasie. Ca poate unii tanjesc doar la rezultat, fara sa se gandeasca la ce trebuie sa ofere.

  3. illusion
    02/09/2015

    La mulți ani frumoși pentru Iulia 🙂 ce-mi place relația voastră mamă-fiică 😀

  4. Eda
    02/09/2015

    La Mulți Ani frumoși și fericiți, fiicei dumneavoastră ! ❤

  5. fata veselă
    02/09/2015

    La mulți ani pentru d-ra superbă, e cea mai mare împlinire!

  6. TIPSYNEL
    03/09/2015

    Sa va traiasca multi, multi ani si sa traiti si dumneavoastra asisderea sa va bucurati de tot ce va intreprinde, ca tare frumos ati mai scris. La multi ani „surorii” dumneavoastra!

  7. Rusu Olimpia
    09/02/2016

    Esti minunata, draga mea, directa, la subiect si totusi plina de gingasie.Tine-o tot asa.Viata frumoasa si inspirata iti doresc.La multi ani Iuliei!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

informatie

Această înregistrare a fost postată la 01/09/2015 de în Puzzle şi etichetată , , , , , , .

Arhive

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 3.159 de urmăritori

Răsfoieşte-mă

Follow Corina Ozon on WordPress.com

Blog Stats

  • 378,671 hits
ARTĂ FOTOGRAFICĂ: WWW.ALEXMAZILU.RO/CANVAS/
Septembrie 2015
L M M M V S D
« Aug   Oct »
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

Drepturi de autor

Toate textele de pe acest blog sunt protejate potrivit Legii nr. 8/1996 privind drepturile de autor si drepturile conexe. Nici un text nu poate fi preluat fara acordul autorului si/sau mentionarea sursei !
35+, by Corina Ozon

No matter the distance, there are connections.

A Study in Sarcasm

Ain't I a stinker?

DRAGOS G. CALINESCU - de la silabe la artă

DRUMUL UNUI PÂRÂU CĂTRE OCEAN

Cafeaua de dimineata

Cuvinte dintr-o ceașca de cafea

Murmur de soapte

Every Breath I Take...

La margine de timp

Credinta te poate ajuta sa muti muntii din loc, iar dragostea te ajuta sa ii treci...

dana moica

photography

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Ce poate fi mai frumos ca poezia și mai dulce ca iubirea?

omintecreata

nimic nou si totusi...poate

domnu' io

Courage doesn’t always roar. Sometimes courage is the little voice at the end of the day that says I’ll try again tomorrow. ~Mary Anne Radmacher

V. Mior Gavrilan, un neîmblânzit

aici despre anti/de/socializare, apostazie, mizantropie, nihilism, neniism, miorism sau despre iluzia libertăţii

Gino Stefan

Contemporary artist

cuvinte23

intr-o lume îmbâcsită de material o mai fi loc pentru vis?

BUCUCICRISTINA

Vrei să fii original? Atunci fii tu însuți. . .

%d blogeri au apreciat asta: