Corina Ozon

Colecționar de povești, hacker de minți și sentimente, furnizor de stări.

Primul şi ultimul dans

mihai

       Nu ştiu cum s-a întâmplat să facem împreună Revelionul anul trecut. Că doar ne ştiam de vreo 20 de ani, de când, păşind sfioasă pe holurile televiziunii Antena 1, ţi-am văzut faţa zâmbăreaţă. Aveam să descopăr că aşa o aveai mai mereu. Şi nu ne trecuse prin cap în 20 de ani să facem Revelionul. Aşa te ştiu eu, cu claia aia de păr negru, mustaţa „pana corbului” şi cu aparatul foto atârnat de gât. Devenise un organ al tău. Fie vară sau iarnă, tu purtai tricou. Lucrai la ziar, „Jurnalul naţional”. Erai un fotoreporter de mare calibru încă de atunci. Deci îţi dai seama cum erai etichetat după 20 de ani! Dar sigur nu ştiai, pentru că nu te-au interesat niciodată etichetările. Nu ştiai ce e invidia, ranchiuna. Îţi ajutai colegii tineri şi novice în arta fotografiei. Fără prejudecăţi şi temeri că îţi va lua vreunul locul. Unii dintre ei acum sunt fotografi renumiţi. Într-o lume în care e vorba zilnic de supravieţuire, ţie nu ţi-a fost teamă nicio clipă. Veneai cu bunătatea şi sufletismul tău. 

De fapt, de ce să mă împănez, meritul e al fratelui meu, Sorin Ozon, care era coleg cu tine de ziar. Şi cu care ai fost prieten până…Şi care ţi-a rămas prieten. Eraţi o gaşcă de oameni mişto, ziarişti din generaţia nouăzecistă. Norocoasa de mine, am făcut şi eu parte din ea! Generaţia aia unde spiritul de echipă era sinonim cu frăţia. Şi de aceea nu ştiu cum s-a nimerit să facem anul trecut împreună Revelionul, era şi sora ta, Cristina. Ba m-ai şi invitat la dans. Nu ştiu ce te apucase şi aveai o faţă mulţumită. Şi toată lumea din club se uita la noi, pentru că tu nu obişnuiai să dansezi. Dar meritul a fost tot al lui bro. Că el mi-a sugerat să vin acolo, pe ultima sută de metri. Deja sarmalele şi salata de boeuf se răciseră. Şi am vorbit de Roger Waters, care îţi plăcea şi ţie. Aveai gusturi muzicale, citeai mult, cântai mişto la chitară, dădeai sfaturi oricui avea nevoie. Şi eu am primit. Şi ce dovadă mai mare că ai fost un om bun este decât că de ultimul tău drum se îngrijeşte fosta ta iubită, Violeta? Cine se putea supăra pe tine? Cel puţin eu nu am auzit. Violeta ştie că nu vrei flori azi, ci vrei ca banii să meargă la copiii necăjiţi. Pentru că aşa făceai tu. Au rămas după tine speciile de animale salvate de campaniile în care te-ai implicat în Africa, Asia…Şi sutele de fotografii.

Mai este foarte puţin, de numărat în minute, şi trebuie să mă obşnuiesc cu gândul că nu te voi mai vedea. De dansat, nici atât. Ştiu că sună egoist. Dar ştii de ce mi-e ciudă? Că în ultimele două luni, chiar de când am publicat cartea mea, tu ai „dormit” cu creierul stins, cu inima ţinută de aparate. Aşa aş fi vrut să-ţi aflu părerea, de nu îţi închipui! Naiva de mine, chiar aşteptam să ieşi din comă şi să îmi citeşti mie romanul cu amanţii. Sau să faci fotografii profi la lansări. Ştii ceva, frăţie? Lasă-mă să fiu naivă în continuare. Pentru că eu, una, nu pot concepe numele tău scris pe o cruce. Nu pot închide pagina.

Odihneşte-te, Mihai Vasile! Acuşi vine Revelionul…

Anunțuri

11 comentarii la “Primul şi ultimul dans

  1. imi pare tare rau…. inteleg ca a fost un om bun. Dumnezeu l-a chemat sa stea la sfat, sunt sigura, ca multe a vazut p-aici si cu mintea si cu ochii.

    • iulicika
      07/12/2014

      Da,a fost un om bun si un prieten adevarat. Si un mare fotoreporter.

      • cu parere de rau, nu l-am cunoscut personal, dar am auzit vorbindu-se despre el in termeni elogiosi (cred ca este singurul de la Jurnalul despre care fostul meu prieten, fost coleg cu voi, avea o parere buna)…

    • iulicika
      07/12/2014

      cine e prietenul, daca nu sunt indiscreta? 😉 ma leaga amintiri frumoase de acea perioada

      • Corina, curiozitatea ta e fireasca, nu-i o indiscretie, insa te rog nu te supara, dar numele nu i-l divulg. Indiferent cat de josnic am descoperit ca este personajul, e un om pe care eu l-am iubit cu toata fiinta mea, cu mintea si puterea de-a iubi a femeii trecute de 40, caruia i-am daruit 3 ani din viata, cat p-aci sa-i fac si-un copil, si chiar daca mai rabufnesc cu trimiteri, nu vreau sa-i fac rau. Inca este coleg cu voi, cu jurnalistii, chiar daca a cotit-o spre alta zona decat a presei.

      • iulicika
        07/12/2014

        Eu am iesit din presa de ceva ani. Pastreaza ce e frumos

      • Da, incerc, dar nu mai stiu daca chiar a fost ceva frumos in abisul de minciuna care a insemnat, in realitate, aceasta relatie. E greu sa gasesti frumosul cand ai fost 3 ani bataia de joc a cuiva… In fine, bine ca s-a terminat, fara buseli majore!

  2. luciastroila
    07/12/2014

    Îmi pare rău pentru pierderea ta, Corina. Nu l-am cunoscut, din păcate. Cunosc prea puţini oameni, dar simt plecarea fiecărui om valoros în puterea vârstei ca o plecare din mine. Ca şi cum o bucăţică din mine s-ar rupe şi aş pierde-o exact în momentul în care am descoperit-o. Uneori viaţa mi se pare nedrept de scurtă.

    • iulicika
      07/12/2014

      cu fiecare om pierdut se inchide o pagina din viata noastra.

  3. Zorin Diaconescu
    07/12/2014

    R.I.P.

  4. cafeauata
    07/12/2014

    Of… Condoleante.
    Tot mai des pleaca oameni dragi care ar mai avea atatea de facut aici! Ramanem cu speranta ca ne vom regasi undeva, candva…
    Sa se odihneasca in pace.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

informatie

Această înregistrare a fost postată la 07/12/2014 de în Discuţii de suflet şi etichetată , , , , .

Arhive

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 3.158 de urmăritori

Răsfoieşte-mă

Follow Corina Ozon on WordPress.com

Blog Stats

  • 378,456 hits
ARTĂ FOTOGRAFICĂ: WWW.ALEXMAZILU.RO/CANVAS/
Decembrie 2014
L M M M V S D
« Noi   Ian »
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031  

Drepturi de autor

Toate textele de pe acest blog sunt protejate potrivit Legii nr. 8/1996 privind drepturile de autor si drepturile conexe. Nici un text nu poate fi preluat fara acordul autorului si/sau mentionarea sursei !
35+, by Corina Ozon

No matter the distance, there are connections.

A Study in Sarcasm

Ain't I a stinker?

DRAGOS G. CALINESCU - de la silabe la artă

DRUMUL UNUI PÂRÂU CĂTRE OCEAN

Cafeaua de dimineata

Cuvinte dintr-o ceașca de cafea

Murmur de soapte

Every Breath I Take...

La margine de timp

Credinta te poate ajuta sa muti muntii din loc, iar dragostea te ajuta sa ii treci...

dana moica

photography

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Ce poate fi mai frumos ca poezia și mai dulce ca iubirea?

omintecreata

nimic nou si totusi...poate

domnu' io

Courage doesn’t always roar. Sometimes courage is the little voice at the end of the day that says I’ll try again tomorrow. ~Mary Anne Radmacher

V. Mior Gavrilan, un neîmblânzit

aici despre anti/de/socializare, apostazie, mizantropie, nihilism, neniism, miorism sau despre iluzia libertăţii

Gino Stefan

Contemporary artist

cuvinte23

intr-o lume îmbâcsită de material o mai fi loc pentru vis?

BUCUCICRISTINA

Vrei să fii original? Atunci fii tu însuți. . .

%d blogeri au apreciat asta: