Corina Ozon

Colecționar de povești, hacker de minți și sentimente, furnizor de stări.

Ipocrizia de Sărbători

ManDrinkingWine

      Stai așezat la masă, te uiți mulțumit peste bucatele gustoase. E liniște și ți-e mintea ușoară. Bei o gură de vin și îți privești familia. Copiii, nevasta se învârt în jurul tău. Le poți simți respirația, îi adulmeci, miros din ce în ce mai puțin a tine. Cresc și capătă propria energie. Și soția are mirosul ei, dar s-a contopit cu cel al casei. Îl simți în perne, în halatul de la baie, în prosoape. Chiar și în cafeaua, pe care ți-o bei dimineața. Uneori te deranjează, te sufocă. Adesea, când vezi la baie că periuța ta de dinți stă aproape lipită de a ei, o îndepărtezi puțin. Și colacul de la wc, care trebuie ridicat când îl folosești și apoi pus la loc. Acum nu te mai deranjează. Nu-ți mai încarci mintea. Ai câteva zile libere și te bucuri de ele.

Prima zi trece relativ ușor. O vizită la părinți/socri, ”de parcă n-am fi putut să mâncăm și acasă”, dar este o chestie pe care o faci de ani și de fiecare dată comentezi. Dar mergi și anul următor, atât cât durează setarea. Ca și atunci când ești nevoit să înghiți o pastilă, deși nu-ți place. Dar știi că nu face rău. Protestezi din ce în ce mai puțin convingător. Cu ani în urmă, îți plăcea să îți scoți soția în parc sau la film. Mai târziu, abia așteptai să ai puțin timp, ca să ieși cu copiii la plimbare. Te mândreai că ești tată și făceai tot posibilul, ca să vadă toți asta. Nu că acum nu ai fi mândru. Dar te-ai obișnuit și e normal.

Ajungi acasă, îți torni vin în pahar și deschizi televizorul. Plictiseală. Aceleași știri cu înghesuială în biserici și oameni care au mâncat ca sparții și au ajuns în spital. Din bucătărie se aude zgomotul familiar al veselei manevrate de soție, care strânge masa și bagă mâncarea la frigider. Copiii sunt în camerele lor. Unul vorbește tare la telefon, la trei vorbe își bagă și își scoate. Celălalt se joacă pe calculator. Vine și soția și îți povestește despre nu știu ce prietenă, care are probleme. Dar tu nu o asculți. Nu știi de ce, dar te apucă o nostalgie după Sărbătorile din copilărie, când totul avea culoare și gust și te durea la bască. Îți amintești de Dora-Nora, Ina-Iza, doar niște litere le deosebesc, dar ce frumuseți de femei! Sigur că doar una ți-a rămas în minte și te întrebi oare ce face. O fi singură de Paște? O fi cu familia, cu copilul? Oare ea se gândește la tine? Și simți un ghem cum se învârte în stomac, ți se face un pic cald și tâmplele îți pulsează. Te simți un pic vinovat, dar e o senzație de plăcută vinovăție, trecătoare. Soția continuă să vorbească, iar tu te bucuri că ai gândul liber și nu poate intra nimeni în el. Pentru că e dorul care te apasă ușor pe piept și parcă nu vrei să-l alungi. Gândul la ea a fost încurajat de vin și te bucuri de el. Afară s-a întunecat, iar soția a aprins lumina. Vecina de peste drum vă vede stând pe canapea și îi spune soțului ei: ”Tare îmi place de familia X. Se înțeleg atât de bine, nu ca noi, ca șoarecele și pisica”. Apoi trage plictisită jaluzelele. Mâine este încă o zi liberă de Sărbători.

Text apărut pe Catchy.

Anunțuri

7 comentarii la “Ipocrizia de Sărbători

  1. Marian Bîclea
    11/04/2015

    „Le poți simți respirația, îi adulmeci, miros din ce în ce mai puțin a tine. Cresc și capătă propria energie”
    Cît e de adevărat…. simți de la an la an cum se întîmplă asta, cum copilul e tot mai puțin copil, cum e tot „mai altfel” decît tine, un om departe de copilul care-ți cerea bani de caiete și bilete….
    Și realizezi astea brusc, cînd te „trezești” la Starea Civilă, înconjurat de jumate de clasă în frunte cu diriga și te-ocupi cu „recunoașterea din grup”

    • Corina Ozon
      11/04/2015

      si uneori te intrebi de ce ai renuntat la atatea care te-ar fi putut face fericit

      • Marian Bîclea
        11/04/2015

        nu, nu mă-ntreb, fiindcă „what’s done is done”. 🙂

  2. Irina
    11/04/2015

    Suntem proprii noştri prizonieri. Dar comoditatea, delăsarea fac uneori legea până şi în adâncul sufletului, denaturând fiinţa până la desfiinţare.
    Am devenit „dependentă” de natura scrierilor tale. Ştii? Mănuşă…
    Sărbători cu bucurie, Corina.

    • Corina Ozon
      11/04/2015

      Irina, sper sa fie o dependenta benefica 😉 Sarbatori fericite!

  3. cluc24
    11/04/2015

    Sa ai sarbatori fericite!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

informatie

Această înregistrare a fost postată la 10/04/2015 de în Catchy şi etichetată , , , , , .

Arhive

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 3.157 de urmăritori

Răsfoieşte-mă

Follow Corina Ozon on WordPress.com

Blog Stats

  • 378,190 hits
ARTĂ FOTOGRAFICĂ: WWW.ALEXMAZILU.RO/CANVAS/
Aprilie 2015
L M M M V S D
« Mar   Mai »
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930  

Drepturi de autor

Toate textele de pe acest blog sunt protejate potrivit Legii nr. 8/1996 privind drepturile de autor si drepturile conexe. Nici un text nu poate fi preluat fara acordul autorului si/sau mentionarea sursei !
35+, by Corina Ozon

No matter the distance, there are connections.

A Study in Sarcasm

Ain't I a stinker?

DRAGOS G. CALINESCU - de la silabe la artă

DRUMUL UNUI PÂRÂU CĂTRE OCEAN

Cafeaua de dimineata

Cuvinte dintr-o ceașca de cafea

Murmur de soapte

Every Breath I Take...

La margine de timp

Credinta te poate ajuta sa muti muntii din loc, iar dragostea te ajuta sa ii treci...

dana moica

photography

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Ce poate fi mai frumos ca poezia și mai dulce ca iubirea?

omintecreata

nimic nou si totusi...poate

domnu' io

Courage doesn’t always roar. Sometimes courage is the little voice at the end of the day that says I’ll try again tomorrow. ~Mary Anne Radmacher

V. Mior Gavrilan, un neîmblânzit

aici despre anti/de/socializare, apostazie, mizantropie, nihilism, neniism, miorism sau despre iluzia libertăţii

Gino Stefan

Contemporary artist

cuvinte23

intr-o lume îmbâcsită de material o mai fi loc pentru vis?

BUCUCICRISTINA

Vrei să fii original? Atunci fii tu însuți. . .

%d blogeri au apreciat asta: