Corina Ozon

Colecționar de povești, hacker de minți și sentimente, furnizor de stări.

Orice poveste începe de la ușă

rooms-by-the-sea

Edward Hopper, Room by the Sea (www.edwardhopper.net)

Cristian Cărpenaru este membru vechi al fanclubului cărții ”Zilele amanților” și, în timpul liber scrie. Are o scriitură interesantă, înclinată spre introspecție, într-un registru grav, pe alocuri dramatic. L-am rugat să-mi trimită un text și mi-a scris unul așa cum a simțit el, despre întoarcerea la copilărie, în punctele sale nevralgice, de care uneori fugim. Când avem de ales între bun și rău. Welcome, Cristi!

carpenaru”Bineînțeles că orice poveste are un început, așa că și povestea vieții mele, care nu se deoebește cu nimic de toate celelalte povești, are un prolog inocent prin însăși simplitatea ei, lipsit de impozanța unor întâmplări memorabile. Totuși am strâns o mulțime de amintiri în desagul peticit al existenței mele. Pe unele le-am resuscitat, cu o febrilă aviditate, încercând să le dărui rolul de icoane tămăduitoare, care ar fi fost capabile să spulbere hățișul otrăvitoarei singurătăți, pe altele însă, m-am străduit din răsputeri să le mazilesc, să le strivesc fără milă, dar, cu cât încercam să le îngor cu atât ele deveneau mai incisive și ostracizante, rezultatul tuturor naufragiilor lăuntrice, prinse în tangajul neputinței de a privi înainte cu mânie. Mult mai târziu, poate chiar nesperat de târziu, aveam să descopăr izbăvitorul ”timshel” al lui Steinbeck, și chiar dacă l-am descoperit cu adevărat, uneori pur și simplu uit de existența lui, tânguindu-mi sfredelitor vitregia sorții, refuzând, cu un îngrijorător masochism lăuntric, să cred în posibilitatea vanitosului homo sapiens de a alege de unul singur în fața întortocheatelor răspântii de drumuri. O îndelungată perioadă de timp am tot evitat, pe cât mi-a stat în putință, lumea oamenilor mari, pierzându-mă pe solitarele făgașe ale unor febrile rătăciri, a căror dulce taină nu vroiam să o împărtășesc cuiva. Însă, un răscolitor sentiment, care își coborâse în mine sublimul chin, mi-a transmis imboldul, și atunci am început să descopăr lumea oamenilor mari. Crezusem că ulița copilăriei mele este nemărginită, dar iată că dintr-odată descopeream noi nemărginiri, care de care mai hulpave și mai magnetizante, și, odată cu ele descopeream noi și noi chipuri, pe care, făurindu-mi un anume fel de categorisire, le introduceam degrabă în anumite sertare ale memoriei. Astfel că mare mi-a fost mirarea când am aflat că tata are nu unul, ci doi frați, și că, într-un dans al coincidențelor, chiar și mama avea doi frați. Spun ”un dans al coincidențelor” pentru că părinții mei s-au născut în aceeași zi a lunii aprilie, dar la diferență de trei ani. Dintrodată am început să descopăr noi și noi străzi, străduțe, ulițe și ulicioare, poteci șerpuitoare, revărsări de drumuri contopite în alte drumuri, succedându-se cu o uimitoare viteză, terifiant de halucinantă, înțepându-mi privirea cu dulcea tentație a rătăcirii prin basmele bătrânilor și vorbele încâlcite ale oamenilor mari, mai mereu încercând să-mi făuresc un pătrat doar al meu. Nici măcar nu știam de ce credeam că am nevoie de acest pătrat care să fie doar al meu. Poate pentru că așa procedau toși ceilalți sau, poate, pentru că undeva în mine exista Strigătul, cel care în mirificele mreje ale oricărui început este doar o șoaptă abia sesizabilă, care însă, odată cu trecerea anilor, crește necontenit.”

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

informatie

Această înregistrare a fost postată la 01/04/2015 de în Guest post şi etichetată , , , .

Arhive

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 3.159 de urmăritori

Răsfoieşte-mă

Follow Corina Ozon on WordPress.com

Blog Stats

  • 378,671 hits
ARTĂ FOTOGRAFICĂ: WWW.ALEXMAZILU.RO/CANVAS/
Aprilie 2015
L M M M V S D
« Mar   Mai »
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930  

Drepturi de autor

Toate textele de pe acest blog sunt protejate potrivit Legii nr. 8/1996 privind drepturile de autor si drepturile conexe. Nici un text nu poate fi preluat fara acordul autorului si/sau mentionarea sursei !
35+, by Corina Ozon

No matter the distance, there are connections.

A Study in Sarcasm

Ain't I a stinker?

DRAGOS G. CALINESCU - de la silabe la artă

DRUMUL UNUI PÂRÂU CĂTRE OCEAN

Cafeaua de dimineata

Cuvinte dintr-o ceașca de cafea

Murmur de soapte

Every Breath I Take...

La margine de timp

Credinta te poate ajuta sa muti muntii din loc, iar dragostea te ajuta sa ii treci...

dana moica

photography

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Ce poate fi mai frumos ca poezia și mai dulce ca iubirea?

omintecreata

nimic nou si totusi...poate

domnu' io

Courage doesn’t always roar. Sometimes courage is the little voice at the end of the day that says I’ll try again tomorrow. ~Mary Anne Radmacher

V. Mior Gavrilan, un neîmblânzit

aici despre anti/de/socializare, apostazie, mizantropie, nihilism, neniism, miorism sau despre iluzia libertăţii

Gino Stefan

Contemporary artist

cuvinte23

intr-o lume îmbâcsită de material o mai fi loc pentru vis?

BUCUCICRISTINA

Vrei să fii original? Atunci fii tu însuți. . .

%d blogeri au apreciat asta: