Corina Ozon

Colecționar de povești, hacker de minți și sentimente, furnizor de stări.

Respiră adânc şi fă o pauză de ură

vetriano

Jack Vettriano – Yesterday’s dreams (pinterest.com)

       Cunoşti senzaţia, aceea când îţi vine să bagi mâinile în buzunare, dar descoperi ca haina pe care o porţi nu are buzunare. Când îţi vine să spui tuturor ce simţi, dar, în acelaşi timp, să fugi, să nu vezi pe nimeni. Acea senzaţie când nu găseşti cuvinte frumoase pentru a descrie specia masculină, când îţi zici că urăşti bărbaţii şi pe cele care le-au adus pe lume. Dar stai puţin, respiră adânc şi fă o pauză de ură. Da, acel bărbat este „încă unul”. L-ai iubit la fel cum ai iubit tu de fiecare dată. Cu aceleaşi promisiuni şi investiţii de timp şi suflet. Apoi ai descoperit acelaşi lucru: că era altfel decât credeai tu, că te-a trădat şi ţi-a înşelat aşteptările. Stop. Cel mai bine înveţi chiar de la bărbaţi, ei îţi spun mereu „Setează-te, să nu mai ai aşteptări!”. La început, ca să le faci pe plac, să fii doar una, promiţi că nu, nu te grăbeşti să te măriţi şi nici nu te interesează unde şi cu cine îşi mai petrece timpul liber. După o vreme, te declari înfrântă în faţa propriilor promisiuni şi devii ca o ciocănitoare. Ştii că nu e bine, că asta îl enervează, că nici mâncarea, cu care altădată îl aduceai acasă în stil pavlovian, nu-l mai interesează. Ştii că îl îndepărtezi cu fiecare vorbă ţipată. Ştii şi nu te poţi abţine. Descoperi cu fiecare zi că lui de fapt îi place să mănânce în oraş şi îţi vine să blestemi zilele în care ai stat în bucătărie îmbâcsită de prăjeli şi asudată de cuptor. Că nici nu observă rochia nouă pe care ţi-ai luat-o şi nici că te-ai epilat. Apoi vine ziua pe care nu mai aveţi cum să o evitaţi. Ziua aia în care îţi vine să îţi bagi pumnii strânşi în buzunare. Nu mai ai chef să te speli, să mănânci, să te uiţi în oglindă. Stai cu ochii pe telefon aşteptând un răspuns la zecile de apeluri si mesaje pe care i le-ai dat. Ştii că nici acum nu faci bine, că e la fel de agasant ca atunci când suni insistent la soneria unei uşi care nu ţi se deschide. Dar nu te poţi abţine, mergi din greşeală în greşeală. Devii rea şi urâtă. Îţi dai seama de asta, dar nu te opreşti. Te ţii de şicane, inventenzi minciuni şi teşi intrigi. Întotdeauna se vor găsi binevoitori pentru asta. Mereu sunt pe la colţuri şi aşteaptă un semn ca să sară. Îşi freacă palmele de bucurie când o minciună de-a lor şi-a atins ţinta. Ajungi şi tu să crezi că îţi sunt prieteni şi nu îţi trece nicio clipă prin cap că, poate, mâine, vei fi tu ţinta lor. Inventaţi împreună poveşti menite să-l dărâme pe „ticălos”, scormoniţi printre albume vechi şi liste şi urmăriţi fiecare conversaţie. Fără să realizezi că timpul trece în defavoarea ta, că te iroseşti, iar el este fericit oricum, pentru că nu mai e cu tine. Asta e ceea ce te seacă. Începi să povesteşti întrebată sau nu, în stânga şi în dreapta, ce rău îţi merge. Îţi strigi suferinţa în diverse forme pe toţi pereţii. Nu eşti în stare să te gândeşti cât de penibile ţi se vor părea toate peste o vreme. Te gândeşti doar la tine şi la trecutul confiscat dintr-odată.

Nu vrei să ieşi din papucii tăi, să te analizezi puţin, poate nu există nicio vină şi nu a greşit nimeni. Poate e vorba doar de chimie, ştii, chestia aia pe care o vezi la tine pe telefon, „Low battery”. Poate că aşa este cu toate, până la urmă şi noi, ca fiinţe, avem o perioadă de garanţie. Da, bărbatul acela te-a învăţat bine, să nu ai aşteptări. Pentru că îţi vor fi spulberate când bateria se va descărca. Ţi-a spus cumva „No more fucking, just friends”? Foarte bine, ţi-a oferit o alternativă: între o prietenie cu amintiri comune şi un deget mijlociu ridicat cu zâmbet şi mers mai departe. Reţine! Mergi mai departe orice s-ar întâmpla! Îmbracă-te cu hainele care te avantajează, musai cu decolteu, schimbă-ţi pieptănătura, obligatoriu ruj roşu, tocuri şi parfum bun. Ridică bărbia şi imaginează-ţi când mergi pe stradă că tocmai ai fost invitată la o mare gală să înmânezi premii celor care te-au supărat mai mult în viaţă. Pentru că aşa cum nici pe tine nu te atrage un bărbat ponosit, ridicol şi pisălog, nici tu nu vei interesa pe nimeni. Şi reţine, iubirile nu se termină niciodată, ci continuă dintr-una într-alta.

 

Textul integral îl găsiţi şi pe Catchy.

 

Anunțuri

2 comentarii la “Respiră adânc şi fă o pauză de ură

  1. cafeauata
    01/02/2015

    Nu ca n-as fi stiut, dar spus de tine are alta greutate! Voi tine minte, multumiri!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

informatie

Această înregistrare a fost postată la 31/01/2015 de în Catchy şi etichetată , , , .

Arhive

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 3.158 de urmăritori

Răsfoieşte-mă

Follow Corina Ozon on WordPress.com

Blog Stats

  • 378,575 hits
ARTĂ FOTOGRAFICĂ: WWW.ALEXMAZILU.RO/CANVAS/
Ianuarie 2015
L M M M V S D
« Dec   Feb »
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Drepturi de autor

Toate textele de pe acest blog sunt protejate potrivit Legii nr. 8/1996 privind drepturile de autor si drepturile conexe. Nici un text nu poate fi preluat fara acordul autorului si/sau mentionarea sursei !
35+, by Corina Ozon

No matter the distance, there are connections.

A Study in Sarcasm

Ain't I a stinker?

DRAGOS G. CALINESCU - de la silabe la artă

DRUMUL UNUI PÂRÂU CĂTRE OCEAN

Cafeaua de dimineata

Cuvinte dintr-o ceașca de cafea

Murmur de soapte

Every Breath I Take...

La margine de timp

Credinta te poate ajuta sa muti muntii din loc, iar dragostea te ajuta sa ii treci...

dana moica

photography

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Ce poate fi mai frumos ca poezia și mai dulce ca iubirea?

omintecreata

nimic nou si totusi...poate

domnu' io

Courage doesn’t always roar. Sometimes courage is the little voice at the end of the day that says I’ll try again tomorrow. ~Mary Anne Radmacher

V. Mior Gavrilan, un neîmblânzit

aici despre anti/de/socializare, apostazie, mizantropie, nihilism, neniism, miorism sau despre iluzia libertăţii

Gino Stefan

Contemporary artist

cuvinte23

intr-o lume îmbâcsită de material o mai fi loc pentru vis?

BUCUCICRISTINA

Vrei să fii original? Atunci fii tu însuți. . .

%d blogeri au apreciat asta: