Corina Ozon

Colecționar de povești, hacker de minți și sentimente, furnizor de stări.

La „Cafeneaua lui Mircea”, despre socializare în imobiliare

10934736_852581021465851_2103000734_n   

       Cu Mircea Nicolescu am vorbit prima oară când mi-a trimis pe Facebook impresiile lui despre cartea mea, „Zilele amanţilor”, într-un mod foarte original (citez: „nu credeam că excesul de genitale ar fi atât de puțin deranjant” 🙂 ). Îi citesc postările, pentru că are un mod satirico-umoristic de a spune lucrurilor pe nume şi pentru că nu face exces cu asta. Apoi am aflat că are un blog, unde, la fel, nu postează des. Însă veţi putea vedea secvenţe absolut delicioase dintr-o căsnicie modernă. În fine, ca să ne apropiem totuşi de scopul acestui text, Mircea a venit cu o idee interesantă, care nu are legătură nici cu fostul inginer chimist din el, nici cu bloggerul. Împreună cu vărul său dezvoltă un proiect care îmbină reclama imobiliară cu socializarea. Mai exact, vrei să cumperi un apartament, dar nu ai date multe despre zonă, cum ar fi mijloacele de transport, magazine, canalizare etc, intri pe rezo.ro. Asta a fost discuţia noastră principală. Pe parcurs a mai apărut ceva: de pe 5 ianuarie, la o postare sarcastică despre femeile disperate să-şi pună busuioc sub pernă, a început un maraton al discuţiilor, care continuă si acum şi care a depăşit 14 mii de comentarii. Prietenii adunaţi la „cafeneaua lui Mircea”, cum au numit ei locul de întâlnire virtual, sunt decişi să bată recordul mondial, care a adunat 1 milion de comentarii în trei luni. Şi uite aşa, tot despre socializare e vorba. Are cuvântul Mircea, care, da, mi-a răspuns la întrebări cu diacritice!

„Socializăm, imobiliarizăm”

10941529_852580988132521_1189231842_nCe legătură există între un inginer chimist şi imobiliare?

Corina, după o reflecţie adâncă, o maturare suficientă a sentimentului responsabilităţii, asumându-mi cu mult curaj răspunsul, iată că îţi spun: şi un inginer chimist trebuie să mănânce. Şi cum, în România, chimia nu prea mai aduce de mâncare…

Domeniul imobiliarelor poate fi redresat prin socializare? Te rog să dezvolţi proiectul prin care integraţi social media cu imobiliarele şi să explici cum va funcţiona concret, cine are acces şi cui va folosi?

Nu, nu cred că un domeniu întreg poate fi redresat prin social media. Până la urmă, lipsa banilor din piaţă, starea, cel putin proastă, a economiei, teama unei mari părţi a populaţiei de credite, nu pot fi rezolvate prin social media. Însă noi nu credem că trebuie să redresăm întregul domeniu. Aici discutăm de acei dezvoltatori, agenţi imobiliari şi cumpărători care vor să fie peste media domeniului, să afle informaţiile direct din piaţă, nu de pe anunţuri.

Cum am ajuns la http://www.rezo.ro? Am încercat să ne punem în locul potenţialului cumpărător de imobiliare. Căci, să nu uităm, procesul de cumpărare a unei locuinţe este un proces emoţional profund, la care participă mulţi factori: familie, avocat, agent imobiliar, ofiţer bancar, amantă…ăăă, asta nu, dar am adus-o în atenţie, ca un semn de omagiu pentru cartea ta, Corina. În plus, nu e vorba numai despre locul unde să te adăposteşti de frig sau ploaie, ci şi de imagine socială, statut, stimă de sine, construirea unui cămin pentru familie. Ca să fiu sincer, meritul principal în apariţia lui rezo.ro îi aparţine lui Alexandru Suciu, asociat şi văr cu mine. Atât de obsedat e de imobiliare, încât nu se poate să nu te contamineze.

Uite: să zicem că te cheamă Gheorghe şi că vrei să cumperi un apartament în Bucureşti. Ai ales zona Iancului, să presupunem. Intri pe site-urile de imobiliare şi vezi nişte poze care îţi plac. Vezi preţuri, mijloace de transport în comun, etc. Dar amănuntele alea, cele care îţi fac viaţa bună sau rea într-o locuinţă, nu ai cum să le afli. Transportul în comun în zonă merge suficient de bine? Sunt, în zonă, câini vagabonzi? Şcolile din zonă cum sunt? Zona e sigură? Găseşti taxiuri uşor? Iarna, primăria deszăpezeşte şi străduţele? Ai locuri de parcare suficiente? În sector, se ridică maşinile lăsate aiurea? Curentul se opreşte des? Şi multe alte detalii. Multe.10941244_852582071465746_1388559058_n

Nu ai cum afla toate astea, decât când e prea târziu. Şi atunci, unde naiba să găseşti toate informaţiile? Ideal ar fi să vorbeşti cu cei care stau în zonă sau în acelaşi bloc. Asta ce înseamnă? Să iei la rând uşile, bătând în ele: “Săru’mâna, tanti, io-s Gheorghe, alintat Gigi, şi vreau să vă întreb dacă soţu lu’ matale găseşte loc de parcare când vine de la cârciumă…ăăă…de la serviciu?” Nu ar fi mai simplu să facem asta virtual? Ce naiba, se căsătoresc oameni folosind reţelele social media, noi nu suntem în stare să facem un mediu virtual în care să socializăm, cu folos, aş adăuga eu?

Aşa a apărut http://www.rezo.ro. Socializăm, imobiliarizăm, dacă mi se permite îmbogăţirea limbii române, ne facem prieteni şi parteneri. Aducem dezvoltatorii, agenţii imobiliari şi cumpărătorii împreună. Ai remarcat, pe Facebook, cum, când ai o mică problemă şi ceri ajutor, oamenii, chiar şi cei pe care nu îi cunoşti, se reped să ajute. Cu atât mai mult pe rezo.ro.  Încercăm să fim cel În plus, am dezvoltat un sistem de matching care, în momentul în care îţi completezi profilul, ca utilizator, menţionând ce zone şi ce gen de proprietăţi te interesează, îţi sugerează proprietăţile care întrunesc acele condiţii. Iar dacă un agent imobiliar are o activitate puternică pe o anumită zonă, îl recomandăm ca agent specializat al zonei, astfel încât să aibă prioritate în preferinţele cumpărătorilor.  Încercăm să fim cel mai bun site din punct de vedere al proiectelor, căci oamenii noştri merg pe teren, fotografiază ( şi vorbim aici de fotografii reale, nu fotoshopările cu care ne-am obişnuit pe site-urile de imobiliare), iau date pe care le postăm pe http://rezo.ro/pages/

Da, suntem o reţea socială axată pe imobiliare, dar nu numai. Poate fi reţeaua ta socială, mai ales că, spre deosebire de cele deja consacrate, nu e la fel de monitorizată de …ăăăă, dar consideră că n-am zis nimic aici… Asta era o glumă de sezon, de ora 6 dimineaţa, dacă mă înţelegi.

„Hai să folosim cuvintele, că ne ruginesc în gât, altfel”

10942809_852591428131477_257087900_nEşti şi blogger în timpul liber. Ce legătură există între un inginer chimist, imobiliare şi blog? Despre ce anume îţi place să scrii?

Blogul? Hmmm… Nu ştiu ce să-ţi zic de legătura dintre un inginer chimist, imobiliare şi blog. A scrie, pentru mine, este un hobby. Alţii merg la pescuit. Mie nu îmi place peştele, în plus, când stai acasă şi scrii, nevastu’ nu se crizează: “Unde mama naibii eşti şi cu ce paraşută?”. Ca bonus, tuturor le e frică de tine, că nu se ştie cum îi zugrăveşti. Glumesc, desigur. Sau…mai ştii?

Despre ce îmi place să scriu? Din cauză că nu am o imaginaţie grozavă, scriu despre ce mi se întâmplă. Mie, altora. Mai machiez realitatea niţel, mai exagerez. Ştii expresia aceea veche: o imagine face cât 1.000 de cuvinte. Eu adaug, invariabil: “Da, poate, dar nu ar fi păcat?”

Poate că imaginile, pozele astea, ne-au invadat realitatea. Dar totul e atât de superficial. Cum să sapi în adânc, folosind doar poze? Avem cuvintele de nişte zeci de mii de ani. Hai să le folosim, că ne ruginesc în gât, altfel.

Eşti iniţiatorul unei convorbiri maraton, începută de Bobotează şi activă şi azi. La momentul acestei discuţii, erau peste 10 mii de comentarii. Ce spune acest lucru despre socializare şi dacă putem aplica avantajele, unde ele există?

De fapt, la ora la care vorbim noi, am depăşit 14.000 de comentarii. Da, mi s-a întâmplat şi boroboaţa asta. Nu ştiu cum s-a ajuns la ea. Am început să batem câmpii, chestie la care, cel puţin eu, sunt campion. S-au mai adăugat câţiva prieteni. Unii din viaţa reală, majoritatea din virtual. Şi uite-aşa, fără nicio legătură cu postarea iniţială, am început să ne petrecem serile şi, câteodată, şi zilele, în această discuţie fără cap şi fără coadă. Da, domnu’ CEO, io-s de vină că angajatu’ dumneavoastră a scăzut cifra de vânzări cu 27,54%. Ce facem acolo? Nici nu ştiu ce să îţi povestesc. O prietenă a zis că ce facem noi, acolo, e esenţa Facebook-ului. Eu aş zice că e esenţa social media, în general, şi vreau să aduc aceeaşi abordare şi pe rezo.ro. Cea mai frecventă descriere a celor care au participat sau citit a fost: “Citesc pe stradă şi oamenii se uită la mine ciudat, că râd ca o toantă”, “Colegii mei deja sunt îngrijoraţi ca m-a dovedit stresul, căci prea râd de unul singur, în faţa monitorului”, “Eu mă simt ca la cafenea, cu nişte prieteni de gaşcă, cu care pot vorbi orice. Îmi aduce aminte de agapele din studenţie”.

Nu ştiu să răspund la întrebarea “Ce spune acest lucru despre socializare?”. Ştiu, doar, că omul e o fiinţă gregară. Adică trăim în cârduri, în turme. Nu în sensul peiorativ, desigur. Omul, fără comunitate, prezintă acel fenomen pe care l-am trăit, câteodată, toţi: plictiseala. De aceea, ne alegem o comunitate în care să ne regăsim.  Noi am găsit-o.

Pe Mircea Nicolescu îl mai găsiţi din când în când aici.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

informatie

Această înregistrare a fost postată la 20/01/2015 de în Discuţii de suflet şi etichetată , , , .

Arhive

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 3.158 de urmăritori

Răsfoieşte-mă

Follow Corina Ozon on WordPress.com

Blog Stats

  • 378,457 hits
ARTĂ FOTOGRAFICĂ: WWW.ALEXMAZILU.RO/CANVAS/
Ianuarie 2015
L M M M V S D
« Dec   Feb »
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Drepturi de autor

Toate textele de pe acest blog sunt protejate potrivit Legii nr. 8/1996 privind drepturile de autor si drepturile conexe. Nici un text nu poate fi preluat fara acordul autorului si/sau mentionarea sursei !
35+, by Corina Ozon

No matter the distance, there are connections.

A Study in Sarcasm

Ain't I a stinker?

DRAGOS G. CALINESCU - de la silabe la artă

DRUMUL UNUI PÂRÂU CĂTRE OCEAN

Cafeaua de dimineata

Cuvinte dintr-o ceașca de cafea

Murmur de soapte

Every Breath I Take...

La margine de timp

Credinta te poate ajuta sa muti muntii din loc, iar dragostea te ajuta sa ii treci...

dana moica

photography

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Ce poate fi mai frumos ca poezia și mai dulce ca iubirea?

omintecreata

nimic nou si totusi...poate

domnu' io

Courage doesn’t always roar. Sometimes courage is the little voice at the end of the day that says I’ll try again tomorrow. ~Mary Anne Radmacher

V. Mior Gavrilan, un neîmblânzit

aici despre anti/de/socializare, apostazie, mizantropie, nihilism, neniism, miorism sau despre iluzia libertăţii

Gino Stefan

Contemporary artist

cuvinte23

intr-o lume îmbâcsită de material o mai fi loc pentru vis?

BUCUCICRISTINA

Vrei să fii original? Atunci fii tu însuți. . .

%d blogeri au apreciat asta: