Corina Ozon

Colecționar de povești, hacker de minți și sentimente, furnizor de stări.

Mame singure, femei disperate

 

edward.hopper

Edward Hooper (tumblr.com)

 La salonul de frumuseţe din cartier, vânzoleala specifică în preajma Sărbătorilor. Multe femei se programează cât mai la limită. „Dac-ar putea, ar veni la cinci dimineaţa, doar ca să le stea bine părul şi anul viitor”, zice coafeza. Aranjează părul unei femei încă tânără şi cu faţă de păpuşă. Îi pune bigudiurile încet, le răsuceşte ca pe sarmale. Femeia tocmai era în toiul poveştii despre cât de puternică a fost ea că a rupt pisica după doi ani cu unul care era gelos. Iniţial am crezut că e vorba despre soţ. Nu, doamna avea un amant (deh, cum am putea încheia anul fără ei?), însurat, cu familie. Ea era divorţată, din câte am înţeles, cu doi copii. Pe scurt, amantul nu o lăsa să iasă mai nicăieri şi îşi exprima această dorinţă, cu orice ocazie, acompaniată de câteva palme răsunătoare. Nu de aplauze, ci lipite pe feţişoara de păpuşă a clientei cu sarmale în cap. Acum era mândră că, după doi ani de rolul de sclavă în care intrase, avusese tăria să „o rupă”. Povestea cu seninătate, ba chiar cu oarecare emfază scenele în care fusese agresată. De parcă tipul acela o alesese pe ea şi numai pe ea dintre milioane. Da, ca să o bată. „Dar, gata, i-am zis că s-a terminat. Anul trecut pe vremea asta ştii că am venit cu ochii vineţi la tine”, îi aminteşte coafezei care o aprobă din cap. Apoi continuă spovedania dând câte un bigudiu coafezei. Acum era cu un tip neînsurat, pe care îl cunoscuse pe Facebook. „Ţine la copii, ce nu s-a mai văzut. Îi scoate în oraş, îi plimbă…”. Cu alte cuvinte, doamna părea mulţumită. Era altceva.

După coafat, a intrat la cosmeticiană. Până se se închidă uşa, deja îi mărturisea acesteia că a uitat cum e să trăieşti normal, fără frică şi bătăi. „Dar de ce aţi stat atât cu animalul ăla?”, o întreabă cosmeticiana. După ceva vreme de frecventat, coafezele şi cosmeticienele devin un fel de psihoterapeuţi. Aşa că îşi permit să întrebe, din moment ce li se spun atâtea chestii. „Ca să nu fiu singură”, iar uşa camerei s-a închis.

Coafeza îşi face cruce. „Dumnezeule, are doi copii, prefera să apară în faţa lor bătută doar pentru a nu fi singură?”. Mi se părea un pic ironică situaţia. De obicei, femeile divorţează pentru că sunt bătute de soţi. Aici era o femeie divorţată ce avusese un amant bătăuş. Mai mult, nu avusese cu el o aventură, ci o relaţie de doi ani! Doar pentru a nu fi singură.

Singurătatea la români este foarte ciudat înţeleasă. Mai ales la românce. Toate pornesc de la respectul de sine. A face lucruri care îţi plac de unul singur nu este deplasat. Să călătoreşti singură, să ieşi la un restaurant singură, să vezi un film singură. Mai greu e cu ochii celorlalţi care privesc la toate astea. Astfel, o femeie care pleacă singură în vacanţă sigur pleacă „să-şi facă de cap”. O femeie care bea singură într-un restaurant a ieşit la agăţat sau are probleme cu alcoolul. La film e încă bine. Te amesteci cu mulţimea, nu ştie nimeni daca eşti cu cel din dreapta sau cu cel din stânga.

Asta dacă eşti o femeie singură. Când eşti singură şi ai doi copii e mai complicat. Se duce o luptă mare între mamă şi femeia care încă vrea să îşi trăiască viaţa. Disperarea de a avea un bărbat în preajmă, fie şi cu orele, duce la acceptarea celor mai urâte compromisuri. Devine un fel de „amantul nu ţi-l alegi, iei ce e la îndemână”. Complexul acesta se accentuează în preajma Sărbătorilor, când pe străzi şi la cumpărături se perindă familii întregi. Complet greşită gândirea asta nesănătoasă. Femeia are libertatea de a alege indiferent de statutul ei social şi marital. Că, decât bătută de Sărbători şi în rest singură, mai bine lipsă. Iar, când ai doi copii, numai singură nu eşti. Copiii sunt barometrul stării mamei. Ei sunt primii afectaţi de o legătură amoroasă a mamei. Aşadar, nu aduceţi în casă pe orişicine doar ca să vă păcăliţi că sunteţi într-o relaţie! Şi mai cu seamă nu vă grăbiţi să vă aruncaţi copiii în braţele primului bărbat care vă zâmbeşte frumos pe Facebook şi vă promite Sărbători de neuitat. Vouă vă trece, copiii împăturesc tot în valiza cu amintiri şi vă vor da cu ea în cap, când vă va fi lumea mai dragă.

Puteţi citi textul aici.

 

 

Anunțuri

14 comentarii la “Mame singure, femei disperate

  1. Narcisa - Maria
    28/12/2014

    dureros

  2. Narcisa - Maria
    28/12/2014

    😦

  3. luciastroila
    29/12/2014

    Prejudecăţi. E greu să trăieşti singură într-o societate atât de puternic ancorată în anumite tipare învechite. Multe femei stau o viaţă în căsnicii în care sunt abuzate doar pentru a nu rămâne singure, să nu cumva să fie judecate de comunitate că a divorţat. Vedeţi voi, tot femeia e vinovată dacă pleacă de lângu un astfel de exemplar. Dacă rămâne e altceva, e o martiră, toată lumea o compătimeşte pentru că e slabă, e mai defavorizată de soartă ca ei… Sunt multe de spus pe tema asta. Eu am divorţat după mulţi ani de căsnicie în care am fost nevoită să rămân ca să nu-mi pierd copiii că de, m-a mâncat în fund să mă mărit cu unul a cărui familie făcea legea în oraşul respectiv. Nimeni nu m-a ajutat, dincontră. Părinţii mei şi acum sunt supăraţi că am divorţat şi că sunt singură deşi ştiau foarte bine ce viaţă am dus. Li s-a părut norma. Poate că femeia povestea cu atâta nonşalanţă pentru că aşa fusese obişnuită. Când vezi astfel de abuzuri în familie ajungi să le consideri normale.
    Sau poate că sunt femei care au o oarecare doză de masochism, cine ştie. Oricum, explicaţiile sunt multiple şi de cele mai multe ori copiii nu sunt luaţi în considerare în astfel de situaţii. Ei trebuie să-şi accepte soarta, că doar sunt copii pe care ea i-a făcut, ea îi omoară, nu? Multe femei nasc prunci, puţine sunt cu adevărat mame.

    • iulicika
      29/12/2014

      Tare bine ai detaliat, Lucia. Si, ca sa mergem si mai inapoi, tot prejudecatile ne fac sa alegem prost perechea de viata si sa ne grabim sa ne casatorim. Mereu ne pasa ce zice gura lumii si sa vada toti pe usa scris „fam x”. Sunt mukte dezis, asta e doar feliuta din viata. Sper ca generatiile care vin sa nu mai fie constranse in conventii si clisee.

      • luciastroila
        30/12/2014

        Da, ai dreptate. Şi eu sper să dispară odată toate cutumele astea.

  4. coco
    29/12/2014

    din pacate societatea noastra pune cumva la zid mamele cu copii, din acest motiv se mai intampla si asa ceva!

    • iulicika
      29/12/2014

      Da, chiar si femeile divortate sunt privite ca pe un posibil pericol. Mai avem de lucrat la asta.

  5. Hehehe! Femeile divortate, cu sau fara copii, in Romania sunt, evident, curve, pentru ca daca erau femei la locul lor, nu ajungeau la divort…. Nu conteaza ca femeiuta aia n-a calcat stramb nici cu gandul, nu conteaza ca Boul-baltii (atentie, termenul e unicat – se refera strict la fostul meu sot, cine doreste, sa-si catalogheze cum vrea prpriul bou, ca numai al meu a fost si-al baltii) a amusinat cat de multe fuste a putut si ca a lasat-o pe nevasta-sa cu curu-n balta si cu copiii spanzurati de gatul ei…. Ea-i de vina, e parerea unanima…. D-aia eu am spus, clar si cu toti dintii, ca familia mea e alcatuita in primul rand din mine si copiii mei (pana si-o face si ei alte familii), si cui nu-i place regimul… auguri! Insa e adevarat ca nu poti aduce in viata copiilor orice cioflingar… Nu stiu daca asa-i bine sau nu, eu asa am facut si poate d-aia acuma-s singura. Bine-i ca nu sufar din cauza asta, rau e ca stacheta, fir-ar mama ei, se ridica din ce in ce mai sus, iar
    bariera coboara din ce in ce mai greu…. 🙂 🙂

  6. Diana
    29/12/2014

    Mi-am amintit de o cunostinta. Femeie maritata, la vreo 45 de ani, cu un baiat de vreo 20 si ceva si inca unul de 12, cu un barbat betivan si…un amant cu bani, care ii face cadouri si are grija de ea. Sau..ma rog, cu banii pe care ii poate avea un sofer care face „strainatatea” cu tirul. Nenea e si el insurat si cu copii.
    Nu se iubesc. Dar fiecare a gasit la celalalt ceva ce nu are acasa. Cum o fi si asta…nu stiu. Daca ar fi dupa mine, amantii nu au sens, ca fericirea ar trebui sa primeze si nu inteleg de ce sa continui o relatie cu cineva care nu iti aduce zambete si nu te mai face sa simti nimic.
    Dar nu sunt cea mai potrivita persoana sa dezbat subiectul „amanti”.

    Stiu doar ca femeile se respecta mult prea putin. Stau jumatate de viata cu un barbat care le consuma, in casnicii si relatii toxice si ajung cu stima de sine la pamant. Sa ma fereasca Dumnezeu sa ajung vreodata una din alea care nu pot merge sa isi cumpere o geanta fara sa cheme 3 prietene cu ea.

    • iulicika
      29/12/2014

      Relatiile toxice sunt cele mai mari consumatoare de timo si nervi. Cat despre amanti, hmm…te invit sa citesti cartea mea, daca nu ai facut-o deja 🙂

      • Diana
        29/12/2014

        Inca nu am citit-o. Dar e pe lista mea de 2015 😀

      • iulicika
        29/12/2014

        Ok. Astept un feedback 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

informatie

Această înregistrare a fost postată la 28/12/2014 de în Catchy.

Arhive

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 3.157 de urmăritori

Răsfoieşte-mă

Follow Corina Ozon on WordPress.com

Blog Stats

  • 378,190 hits
ARTĂ FOTOGRAFICĂ: WWW.ALEXMAZILU.RO/CANVAS/
Decembrie 2014
L M M M V S D
« Noi   Ian »
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031  

Drepturi de autor

Toate textele de pe acest blog sunt protejate potrivit Legii nr. 8/1996 privind drepturile de autor si drepturile conexe. Nici un text nu poate fi preluat fara acordul autorului si/sau mentionarea sursei !
35+, by Corina Ozon

No matter the distance, there are connections.

A Study in Sarcasm

Ain't I a stinker?

DRAGOS G. CALINESCU - de la silabe la artă

DRUMUL UNUI PÂRÂU CĂTRE OCEAN

Cafeaua de dimineata

Cuvinte dintr-o ceașca de cafea

Murmur de soapte

Every Breath I Take...

La margine de timp

Credinta te poate ajuta sa muti muntii din loc, iar dragostea te ajuta sa ii treci...

dana moica

photography

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Ce poate fi mai frumos ca poezia și mai dulce ca iubirea?

omintecreata

nimic nou si totusi...poate

domnu' io

Courage doesn’t always roar. Sometimes courage is the little voice at the end of the day that says I’ll try again tomorrow. ~Mary Anne Radmacher

V. Mior Gavrilan, un neîmblânzit

aici despre anti/de/socializare, apostazie, mizantropie, nihilism, neniism, miorism sau despre iluzia libertăţii

Gino Stefan

Contemporary artist

cuvinte23

intr-o lume îmbâcsită de material o mai fi loc pentru vis?

BUCUCICRISTINA

Vrei să fii original? Atunci fii tu însuți. . .

%d blogeri au apreciat asta: