Aprige discuţii (acum, în prag de alegeri prezidenţiale, hihi) despre relaţia dintre femei şi bărbaţi. Abordată etern şi mercantilizat ca pe o legătură între două specii diferite. Ca să am secundele mele de aur, îmi place să cred că am pus lumea pe gânduri cu „Zilele amanţilor”…
Revenind la „lupta dintre specii”, unde ar mai fi farmecul, dragilor Eve şi dragi Adami, dacă lucrurile ar merge strună? Sunteţi siguri că nu ne-am plictisi? Nu tocmai rutina într-o căsnicie duce la amantlâc? De ce să-şi lase familia pentru mine un om însurat şi pe care îl iubesc? Aş fi putut fi oricând eu nevasta înşelată şi rămasă părăsită cu copiii atârnând de poale şi blestemând amanta care mi l-a luat, curva dracului.
S-a ajuns la clasificări ale speciei, care sunt mai buni sau mai bune, măritatele ori însuraţii? Ăia liberi sau diponibilele care îşi scrijelesc pe frunte cu litere stacojii „Ia-mă şi fă ce vrei cu mine!”? Am văzut chiar şi o abordare politică, în funcţie de cum te scoli sau ţi se scoală, scuzaţi, dimineaţa la cearşaf. Caracterul unui om nu ţine de statutul marital, aşa cum nu are legătură cu cel social. Poţi fi iubită de un om, fie însurat sau celibatar convins. Iar când de bunăvoie te bagi într-un adulter, atunci ştii că nu trebuie să-ţi planifici nimic la altar. Întrebaţi bărbaţii care sunt cele mai frumoase amintiri erotice? Din trei, una va fi cu siguranţă aventura cu o femeie măritată. Dar femeia întrebată la fel ce va răspunde? Că şi-a mâncat tinereţea cu un porc însurat, care a dus-o cu vorba că o va lua de nevastă, iar ea l-a aşteptat (!) până la vârsta la care a obosit să îl mai bată la cap să-şi lase familia, nesimţitul naibii. Sunt sigură că un procent mare dintre voi aştepta acest răspuns. Însă vă voi dezamăgi. Multe femei evocă şi ele cu mare plăcere relaţiile cu bărbaţi însuraţi: nevoia de adrenalină, îmbrăţisările fierbinţi şi pe furiş, riscul le încarcă bateriile pentru o nouă săptămână. În care vor merge la serviciu luminoase, curajoase, îşi vor înfrunta soţii acasă, vor avea mai multă răbdare cu copiii lor şi mai multă grijă de ele. Căci după ce apar copiii, cât chef şi timp mai ai să te uiţi în oglindă şi să zăboveşti printre umeraşe în magazine? Ai, nimeni nu spune acum că femeile măritate şi mame sunt îngălate. Dar cică eşti mai motivată când eşti infidelă. Ştiu că mi se va ura acum să ard în flăcările iadului, dar nu vă pripiţi, pînă nu terminaţi de citit.
Continuarea aici.
Adulterul, cred eu, este găselnița existențială a celor cu un IQ mediu. Proștii făcuți grămadă și cei cu o inteligență peste medie vor rupe pisica în două atunci când căsnicia le va scârțâi. Primii brutal, primitiv, pe modelul „no matter what”, ceilalți sofisticat, învăluit în analize minuțios brodate, eventual pupându-se la sfârșit și promițându-și să rămână prieteni. Cert e că și unii și alții simt disconfortul traiului în minciună și au repulsie de lașitate. Fiindcă, da, proștii sunt îndeobște, visceral, sinceri. Iar cei inteligenți nu mint fiindcă asta îi aduce în situația de a se compromite în fața propriei conștiințe, fapt absolut inacceptabil.
Chestia aia cu „încărcatul bateriilor” mi-a lăsat un gust amar deși, din tot textul, poate că-i cea mai corectă imagine transmisă. Fiindcă, da, despre asta vorbim. Despre oameni „cu baterii”. Nu morți. Ci doar, ne-vii.
Da, cand citesti acest text, asa si e. Insa el a fost scris ca replica la altele din cateogoria aceasta, care sfartecau barbatii si cainau bietele femei inselate. Am venit cu alta abordare. A fost o adevarata campanie pe Catchy si pe Facebook.
Pregateste-te, in decembrie vin la lansare la malul marii! 🙂
Decembrie-i ok. Sunt acasă (adică în oraș), pregătit ! 😀
anunt din timp 🙂
Este o realitate poate, dar nu generaliza. Parerea mea e ca doar femeile care au probleme de incredere, insala…si cred ca au in sange in a pune barbatii pe jar…..viitoarea amanta va fi si ea candva sotia inselata….iar atunci se poate da cu capul de pereti….aducandu si aminte ca totul se plateste in viata. Cat despre ”porcul insurat” probabil ca va ajunge sa si distruga viata la un moment dat si a lui, a nevestei si a copiilor…Adulterul nu face parte din firesc….oricat l ati dezbate, ca fiind ceva ce te aduce la viata. E mai usor sa inseli, decat sa aduci ceva bun in relatia care o ai, nu? Gandire mediocra…ce mai. Daca nu mai merge relatia….e simplu…divort …fara atatea secrete si batai de joc.
ai pus punctul pe i 🙂 divort. insa sunt n cazuri in care cei doi preferea compromisul in locul divortului. am explicat in comentariul anterior cum a aparut acest text. asa cum am precizat, nu fac apologia divortului. insa nu putem nici sa judecam totul doar de o parte a baricadei. nimeni nu e obligat sa suporte o relatie toxica. indiferent ca e vorba de casatorie sau adulter 😉
Nu vreau să am opinie la modul bun sau rău. Fiecare căsnicie reprezintă un caz particular și tocmai de aceea ar fi prea mare pierdere de timp să inventăm o regulă când toți indivizii pe care-i vom supune regulii sunt excepții de la regulă. Cred însă că o relație nu trebuie declarată moartă fără a încerca să o resuscitezi, iar chestia cu resuscitatul trebuie să fie voință a fiecăruia. Și tot așa bla bla bla…..
Iar dacă tot vorbea Dan de IQ , am observat că indiferent care ar fi IQ-ul individului orgoliul său îi pune capac……îl face, îl lucrează…..
Hai o zi bună :).
Nici eu nu cred ca adulterul are legatura cu IQ. Veti vedea asta chiar si in cartea mea, tipologii dierite de oameni…Asa cum nu exista o reteta pentru o casnicie perfecta. Pur si simplu, pentru ca asa ceva nu exista. Da, orice relatie, de orice natura, trebuie resuscitata.Aici fiecare alege caile lui. Am link-uit articolele la care am scris si abordarea aceasta, pentru a se intelege de unde a pornit. Multumesc pentru comentariu. O zi buna si tie! 🙂