www.elmundo.es

            Zilele trecute am dat întâmplător peste „Mătuşa Julia şi condeierul” a lui Mario Vargas Llosa. Am recitit-o după ceva vreme, amintindu-mi de lecturile anterioare din alte conditţii: dimineaţa, vacanţă, autobuz. Că citim aceeaşi carte cu ochii diferiţi ai vârstei este ştiut. Acum m-a interesat iubirea lui pentru Julia. Felul în care s-a ambiţionat să-şi ducă visul până la capăt înfruntându-şi familia, un adevărat clan, prejudecăţile sociale (Julia era cu 14 ani mai mare, el având 18 ani), religioase (Julia era divorţată), multiplele job-uri pe care le avea ca să se descurce (mătuşa nu lucra), scenele fierbinţi, toate mi-au conturat frumos tabloul unui bărbat interesant.

Când am citit-o prima oară, eram fascinată de organizarea şi parfumul redacţiilor de radio de altădată.

În timp ce savuram obişnuita tortilla cu prietenele, le-am spus şi lor că-l recitisem pe Llosa şi ce bărbaţi mişto descoperisem după ani acolo. Mi-au împărtăşit amândouă entuziasmul şi am zis să găsim şi noi nişte exemple contemporane, adică de bărbaţi mişto trăitori printre/cu noi.

Şi ne-a ieşit aşa: Continuarea, aici.