Corina Ozon

Colecționar de povești, hacker de minți și sentimente, furnizor de stări.

Viaţă de taximetrist

sp_0413_taxi

    Bueeeii, fii dracu’ atent cum dai cu spatele, bou’ dracului! Mi s-a vărsat şi cafeaua şi mi-au căzut toate mătăniile şi icoanele din parbriz. Futu-vă morţii mamii voastre de căcaţii dracu’! N-am şi eu parte să-mi tihnească ţigara că se adună toţi idioţii la un loc. Ăsta ce se zgâieşte pe geam la mine? Unde vrei să mergi, vericule? La Romană? Nu merg, abia încălzesc motorul până acolo. M-a înjurat meltenul, păi n-are decât să ia metroul încă vreo trei staţii mai încolo şi să comande taxi de acolo. Cine dracu’ urneşte maşina pentru două staţii de autobuz? Că l-o durea picioarele să meargă pe jos. Mai mult consum cu pornirea şi cu stopurile. Şi la traseu lung e greu, că toţi comentează pe unde să o iau. Păi, ia, frate, atunci tu volanul în mână şi mergi pe unde ştii, nu mă fute pe mine la cap.

Ieri, tot aşa, am luat la comandă o babă, m-a tocat la cap tot drumul. Pe unde mergeam zicea „Vai, domnu’, dar de ce aţi luat-o pe aici? Pe dincolo era mai scurt.” La fiecare clădire începea să povestească că cum era pe vremea ei şi ce baluri se făceau, ce ceainării erau şi că ieşea lumea la spectacole. Că tinerii de azi nu ştiu decât cluburi. „Ba, doamnă, să ştiţi că merge lumea şi la spectacole şi la concerte. Mereu am comenzi să îi duc acolo.” Şi de la cluburi am, că mai îmi vomită câte una în maşină, odată unul s-a pişat pe geam din mers. Alţii mai scot cuţitele să se taie. Îi pun cu botul pe labe imediat. Pe unul l-am dat jos din maşină că se certa cu nevastă-sa şi a început să o pocnească. După ce l-am lăsat în drum, aia a început să bocească că să ne întoarcem să-l luăm pe bărbatu-său. „Păi nu te-ai săturat de poceală?”. Că nu e om rău, face urât la băutură, dar nu vrea să stea singură. Am întors-o la caftangiu şi i-am lăsat în pula mea pe amândoi în stradă, că iar începuseră să se certe.

Aseară, înainte să ies din tură, am luat-o pe una care mi-a făcut semn din stradă. Ploua ca dracu’ şi era udă fleaşcă. Tot drumul a butonat la telefon şi a plâns. Mi-a dat o adresă şi am parcat în faţa blocului, iar ea stătea în maşină şi se uita la un geam. Şi s-a pus, frate, pe un plâns că mi-era că vede careva şi mai zicea că cine ştie ce i-am făcut. Mi-a zis că era locuinţa fostului prieten şi că ăla era cu una în casă. Că el nu-i mai răspunde la mesaje. „Păi, fetico, chiar nu ai mândria ta? Să stai ca miloaga la uşa lui? Dacă omu’ nu mai vrea, ducă-se. Altul la rând”. Ea a început să plângă şi mai tare. Am pornit maşina şi i-am zis că o duc acasă şi să dea adresa. Că ea nu vrea să meargă acasă să stea singură. Atunci am zis că o duc la o prietenă sau la părinţi. Nu, că ai ei stau în alt oraş. Şi până la urmă am dus-o la o prietenă şi mi-a lăsat bacşiş mult că am ajutat-o. Multe ţâcnite pe lumea asta. Acum mai fac şi pe-a psihologul! Na-ţi-o frântă, că ţi-am dres-o!

Pe drum l-am luat pe unul ciudat care tot drumul a mirosit gazul de la brichetă şi avea dresuri de damă roz pe sub pantaloni. Dar măcar n-a vorbit nimic. Că la ora aia chiar nu mai aveam chef de conversaţie. Şi chiar când a coborât, am primit o comandă la două străzi mai încolo de ciudat. I-am luat pe doi, un el şi o ea, tineri. Frate, mai aveau un pic şi şi-o puneau la mine în maşină. Când m-am întors să iau telefonul, că îmi căzuse, ea avea rochia ridicată de i se vedeau chiloţii şi o ţâţă îi era afară. Parcă erau în cameră de hotel, frate. Erau încălziţi rău, cred că n-au mai ajuns în pat, şi-au tras-o în lift. Hehe, dac-ar avea gură să vorbească maşina asta…

Şi mai sunt fiţoase din-astea, că să nu fumez că le deranjează. Una mi-a zis să nu mănânc shaorma că îmi stric nu ştiu ce aură. Muream de foame şi îmi cumpărasem repede o shaorma. „Dar ce-are, doamnă, aura cu shaorma?” întreb. Deci mi-a făcut asta capul calendar cu prostiile ei. Şi eu m-am întors şi am întrebat-o serios: „Doamnă, dar covrigii ăia de la Luca în formă de pulă îi ştiţi? Ăia strică aura?”. S-a uitat la mine şi a zis ceva de prost crescut. Lasă-mă, cucoană, că păcat e ce iese pe gură, nu ce intră. Şi era şi boccie, o nefutută, clar.

Hai, că văd că insistă cineva pe aplicaţie şi e în zonă. Ce ploaie s-a pus…Acu’ să te ţii nebunie cu circulaţia!  Şi acum şi-a găsit şi nevastă-mea să sune. „Da, Tanţo, zi repede, că tre’ să iau un client. Da, lasă că cumpăr eu pe drum. Nu ştiu când vin, că e nebunie.”. Alta. E Nuţi. „Da, pufişor, acuşi ies din tură. Să fii pregătită că ţi-o trag de-ţi sar capacele. Nu stau mult că m-aşteaptă nevastă-mea acasă cu friptura.” Uite-aşa trebuie să mulţumesc eu pe toată lumea.

sursa foto projects-56.blogspot.ro

Anunțuri

27 comentarii la “Viaţă de taximetrist

  1. peapetulburi
    04/06/2014

    :))) adevărul e că meseria asta de taximetrist e fascinantă, dar şi al dracului de grea. Se recomandă vizionarea „Night on earth”, îţi va plăcea 😀

    • iulicika
      04/06/2014

      Fascinanta, bine zis. Mersi de recomandare 😉

      • vali
        26/09/2014

        Cum plm vede-ti voi fascinanta taximetrie : jafuri ,drogurii,nervi din trafic,plus riscu de a fi prins la razi sa fi martor sau confiscata masina etc.

      • iulicika
        26/09/2014

        Keep calm, Vali. E doar un text ca sa mai uitam de poloaia de afara 🙂

    • strongvaleriana
      05/06/2014

      mda, privita de din afara asa e – fascinanta!!

      • iulicika
        05/06/2014

        nu pot sa cred….esti taximetrist? 😀

  2. strongvaleriana
    05/06/2014

    asta e – de multe ori, nici mie nu-mi vine sa cred .. :))

    • iulicika
      05/06/2014

      Foarte tare! Scrii frumos, dar rar, cate am vazut

      • strongvaleriana
        05/06/2014

        thx.
        si tu scrii ok ..si ”dur”
        zugravesti realul (ala nativ al fiecaruia) din spatele zambetului angelic/
        I like this :))

      • iulicika
        05/06/2014

        Multumesc. Cum se impaca firea ta de poet cu taximetria? Chiar as vrea sa stiu 🙂

  3. strongvaleriana
    05/06/2014

    sunt un ”poiet” destul de tolerant .. 🙂

  4. strongvaleriana
    06/06/2014

    daca faci referire la ”dibuiala” -atunci eram mai eu.
    primele texte le scriam pe volan -inca nu ma viciase netu’ :))

    • iulicika
      06/06/2014

      Ma refeream la niste texte de prin Jurnalul…

      • strongvaleriana
        06/06/2014

        aha – ce sa mai, atunci eram foarte mandru.
        in zilele in care ”apaream” imi prelungeam tura pana dimineata ca sa cumpar primul ziarul de la chiosc.
        ma apropiam de vanzator si-l interpelam cu
        ”ia sa vedem noi, daca sunt?”
        apoi deschideam la pagina cu pricina si exclamam
        ”hm, intr-adevar – este!”
        dupa care ii aratam cu degetul ”custodelui”
        ”uite, asta e textul meu”
        desigur, stiam ca-i durea la basca dar imi trebuia o confirmare pe care macar din politete o obtineam
        ”daaaa? felicitari!”
        faceam ziarul sul si cu o detasare studiata il aruncam pe bancheta, demarand pretentios ..:))
        lumea mea era mica ..ma bucuram asa, simplu, firesc – uneori mi-e dor de cel care eram atunci ..
        La o prezentare de carte l-am abordat odata pe tudor octavian – atunci el era ”scriitorul de la pagina 5”
        – stiti, eu sunt vecinul de la 3!
        – incantat, v-ati mutat de curand inteleg!
        – da, de curand ..
        am plecat repede doar ca sa evit intrebarea cu ”la dvs ajunge apa calda?”
        ce timpuri ..na ca m-am luat cu ..
        revenind, habar n-am daca sunt sau nu un novice – oricum nu prea conteaza!
        ideea e ca am o identitate-suport (blogul) pe baza caruia, uneori mai relationez si eu .. 🙂
        multumesc pentru.

      • iulicika
        06/06/2014

        Si de ce nu ai continuat sa scrii la ziar? Pe blog scrii f rar. Cu placere

  5. strongvaleriana
    06/06/2014

    simplu, incepusem s-o fac pe filozofu’ – poate la nivel de doi lei
    chiar mi s-a spus
    ”baiete, sunt la poarta o gramada de filozofi. pe noi ne intereseaza doar ”scènes de la vie” din viata ta de taximetrist”
    n-am inteles asta si am continuat sa scriu in legea mea .. normal ca mi-au spus pa!
    cat despre blog – acum chiar ca nu mai vad rostul ..cine stie, poate cand o sa am o stare de spirit mai speciala, o sa reiau ..

    • strongvaleriana
      06/06/2014

      sau o motivatie ..mai laica! :)) :))

      • iulicika
        06/06/2014

        Tot e bine ca esti prezent pe aici, ca uite ce potriveala naibii :)))

  6. strongvaleriana
    06/06/2014

    fascinanta potriveala! 😉

    • iulicika
      06/06/2014

      Da, asa ca viata de taximetrist 😀

      • Aliosa
        07/06/2014

        ZIUA vesel, NOAPTEA trist !!! 😦 😦 😦

  7. strongvaleriana
    07/06/2014

    aliosa – tot respectu’ insa aici faceam doar o aplicatie la ideea de fascinatie

  8. R. Jeana
    08/06/2014

    Place place place!!!! 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

informatie

Această înregistrare a fost postată la 04/06/2014 de în Transferuri de personalitate şi etichetată , , , .

Arhive

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 3.150 de urmăritori

Răsfoieşte-mă

Follow Corina Ozon on WordPress.com

Blog Stats

  • 375,684 hits
ARTĂ FOTOGRAFICĂ: WWW.ALEXMAZILU.RO/CANVAS/
Iunie 2014
L M M M V S D
« Mai   Iul »
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
30  

Drepturi de autor

Toate textele de pe acest blog sunt protejate potrivit Legii nr. 8/1996 privind drepturile de autor si drepturile conexe. Nici un text nu poate fi preluat fara acordul autorului si/sau mentionarea sursei !
35+, by Corina Ozon

No matter the distance, there are connections.

A Study in Sarcasm

Ain't I a stinker?

DRAGOS G. CALINESCU - de la silabe la artă

DRUMUL UNUI PÂRÂU CĂTRE OCEAN

Cafeaua de dimineata

Cuvinte dintr-o ceașca de cafea

Murmur de soapte

Every Breath I Take...

La margine de timp

Credinta te poate ajuta sa muti muntii din loc, iar dragostea te ajuta sa ii treci...

dana moica

photography

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Port cuvântul, că-i sunt omul, care-i duce-un rost, ca pomul: Nu-i pe lume armonie mai înaltă și mai vie, ca frumoasa POEZIE! Maria BOTNARU

omintecreata

nimic nou si totusi...poate

domnu' io

Courage doesn’t always roar. Sometimes courage is the little voice at the end of the day that says I’ll try again tomorrow. ~Mary Anne Radmacher

V. Mior Gavrilan, un neîmblânzit

aici despre anti/de/socializare, apostazie, mizantropie, nihilism, neniism, miorism sau despre iluzia libertăţii

Gino Stefan

Contemporary artist

cuvinte23

intr-o lume îmbâcsită de material o mai fi loc pentru vis?

BUCUCICRISTINA

Vrei să fii original? Atunci fii tu însuți. . .

%d blogeri au apreciat asta: