Corina Ozon

Colecționar de povești, hacker de minți și sentimente, furnizor de stări.

De sărbători, cu sufletul rătăcitor

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Bunny Griffeth, „Andalucia Traveler”

Când am plecat de acasă, din Timişoara, cu un geamantan, am zis că nu mă mai uit în urmă. Am venit la Bucureşti ca să dau la Facultatea de Jurnalism. Părinţii mei nu fuseseră de acord să plec din cuib, ei mă voiau o profesoara cuminte undeva, foarte aproape de ei. Dar eu am zburat şi m-am făcut ziarist. Pentru că asta îmi dorisem de la 5 ani, de cînd buchiseam literele din ziarul tatălui meu. 

În primul an de facultate am fost atât de bucuroasă, încât a trecut timpul fără să apuc să-l pipăi. Din al doilea an a început să-mi fie foame. M-am angajat la ziar. Apoi la televziune. Începuse să-mi fie dor de cuibul cald de acasă. Reveneam când reuşeam să mă mai strecor din ritmul nebunesc al redacţiei de ştiri, dealtfel plină de provinciali. Bucureştiul mi se părea mare, cu oameni prea curioşi şi grăbiţi. miştocari. Făceau mereu glume cu ardeleni şi mă enervau că făceau confuzia cu bănăţenii. „Tot aia e”, îmi ziceau. „Păi nu e tot aia, la fel cum voi sunteţi munteni, nu olteni”. Cu argumentul ăsta le închideam gurile. 

Cel mai mult îmi plăcea să merg cu trenul acasă de sărbatori. Deşi rar le prindeam şi pe acelea. Ziua în care plecam la ai mei era ea în sine o sărbătoare. Pentru că eram întâmpinată cu toate gândurile bune şi bucatele preferate. Toate îmbrăţişările păstrate pentru mine mă încărcau pentru vremea cât urma să o petrec după ce plecam de acolo. Nu puteam sta mai mult de două zile. Paradoxal, mă trăgea aţa şi la Bucureşti. Casa mea adoptivă mă aştepta cu iubirile şi ambiţiile mele. Care au fost şi în mare parte s-au împlinit. 

De ceva ani, am casa mea, care-mi place. A fost rândul părinţilor să lase totul în urmă şi să vină la Bucureşti. Ne vedem mai des, obişnuim să ne strângem laolaltă de sărbători, însă nu e Paşte sau Crăciun să nu tânjesc după Acasă, cea din Timişoara. E ca şi cum am lăsat acolo o bucată din suflet care strigă din când în când după asta de aici, care e cu mine. Iar bucata asta de suflet care e mereu cu mine câştigă mai întotdeauna. Pentru că ea stă acolo unde iubeşte, păcătoasa.

Anunțuri

2 comentarii la “De sărbători, cu sufletul rătăcitor

  1. Sandi
    18/04/2014

    vorba aia: tot mitici…

    • iulicika
      18/04/2014

      :)) asa le raspundeam. Cu timpul m-am obisnuit, iar acum imi place aici 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

informatie

Această înregistrare a fost postată la 17/04/2014 de în Cioburi şi etichetată , , , , , , .

Arhive

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 3.159 de urmăritori

Răsfoieşte-mă

Follow Corina Ozon on WordPress.com

Blog Stats

  • 378,671 hits
ARTĂ FOTOGRAFICĂ: WWW.ALEXMAZILU.RO/CANVAS/
Aprilie 2014
L M M M V S D
« Mar   Mai »
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

Drepturi de autor

Toate textele de pe acest blog sunt protejate potrivit Legii nr. 8/1996 privind drepturile de autor si drepturile conexe. Nici un text nu poate fi preluat fara acordul autorului si/sau mentionarea sursei !
35+, by Corina Ozon

No matter the distance, there are connections.

A Study in Sarcasm

Ain't I a stinker?

DRAGOS G. CALINESCU - de la silabe la artă

DRUMUL UNUI PÂRÂU CĂTRE OCEAN

Cafeaua de dimineata

Cuvinte dintr-o ceașca de cafea

Murmur de soapte

Every Breath I Take...

La margine de timp

Credinta te poate ajuta sa muti muntii din loc, iar dragostea te ajuta sa ii treci...

dana moica

photography

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Ce poate fi mai frumos ca poezia și mai dulce ca iubirea?

omintecreata

nimic nou si totusi...poate

domnu' io

Courage doesn’t always roar. Sometimes courage is the little voice at the end of the day that says I’ll try again tomorrow. ~Mary Anne Radmacher

V. Mior Gavrilan, un neîmblânzit

aici despre anti/de/socializare, apostazie, mizantropie, nihilism, neniism, miorism sau despre iluzia libertăţii

Gino Stefan

Contemporary artist

cuvinte23

intr-o lume îmbâcsită de material o mai fi loc pentru vis?

BUCUCICRISTINA

Vrei să fii original? Atunci fii tu însuți. . .

%d blogeri au apreciat asta: