Corina Ozon

Colecționar de povești, hacker de minți și sentimente, furnizor de stări.

Calul de la fereastră

Vincent_van_Gogh-_The_Caravans_-_Gypsy_Camp_near_Arles

Vincent van Gogh, „The Caravans – Gypsy Camp near Arles”

Pe vremuri, blocurile alea adăposteau muncitorii aduşi din toată ţara la construirea socialismului. Acum erau părăsite ca după un cataclism. Geamuri nu mai existau, ferestrele arătau ca niste pete intunecate pe pereţii coşcoviţi de ploile şi ninsorile anilor. Nici tocuri nu mai existau, nici cercevele. Doar antenele ruginite de pe acoperişuri aminteau ca pe-acolo se putuse locui cândva. Locuitorii din zonă erau supăraţi că liniştea le era adesea tulburată de locuitorii nomazi si gălăgioşi. Trecuseră pe acolo mai multe familii ca să se încălzească din gerul iernii şi plecau la primul fir de ghiocel. Nu cu mâna goală, ci ba cu un ivăr de fereastră, ba cu o jumătate de geam, ba cu o uşă întreagă. Alţii au jupuit pardoselile fără milă de linoleum. Chiuvetele, wc-urile si duşurile au fost primele nevoi ale hoardelor migratoare dornice de capitalizare. 

Între blocuri era un câmp cu buruieni şi iarbă arsă, presărat cu gunoaie. Curat era doar cerul dintre ele. În gaura unei ferestre, la etajul 2, stătea un cal care părea să mă privească. Am urcat scările în fugă şi am cercetat încăperile din mers. Se înşirau pe un hol lung, lipsite de uşi. Am văzut mai întâi calul. Coada i se mişca uşor şi m-am gândit să nu-l sperii. Din capătul holului s-au auzit voci, iar calul a tresărit dintr-o ureche. Dar nu s-a mişcat de la fereastră. O femeie cu fustă înfoiată colorată şi un bărbat mustăcios cu pălărie cărau nişte saci în spate. 

– Al cui e calul ăsta?

– Al nostru. Îl ţinem în casă să nu-l ciordească. I-am adus haleală, îmi arătă bărbatul mustăcios iarba din sac. 

– îl cheama Ninja, zise femeia cu fustă colorată. Noi i-am zis aşa.

– De ce Ninja?

– E negru, d-aia. E al nostru. 

– Şi urcaţi cu calul pe scări?

– Da, s-a obişnuit. I-am făcut focul să-i fie cald. Am pus uşile, dar s-au terminat.

Într-un colţ al camerei era cenuşă. 

Am coborât, iar de la fereastra fără ferestre calul Ninja privea mestecând iarbă la operatorul care îl filma.

sursa foto http://commons.wikimedia.org/

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

informatie

Această înregistrare a fost postată la 11/04/2014 de în Puzzle şi etichetată , , .

Arhive

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 3.158 de urmăritori

Răsfoieşte-mă

Follow Corina Ozon on WordPress.com

Blog Stats

  • 378,456 hits
ARTĂ FOTOGRAFICĂ: WWW.ALEXMAZILU.RO/CANVAS/
Aprilie 2014
L M M M V S D
« Mar   Mai »
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

Drepturi de autor

Toate textele de pe acest blog sunt protejate potrivit Legii nr. 8/1996 privind drepturile de autor si drepturile conexe. Nici un text nu poate fi preluat fara acordul autorului si/sau mentionarea sursei !
35+, by Corina Ozon

No matter the distance, there are connections.

A Study in Sarcasm

Ain't I a stinker?

DRAGOS G. CALINESCU - de la silabe la artă

DRUMUL UNUI PÂRÂU CĂTRE OCEAN

Cafeaua de dimineata

Cuvinte dintr-o ceașca de cafea

Murmur de soapte

Every Breath I Take...

La margine de timp

Credinta te poate ajuta sa muti muntii din loc, iar dragostea te ajuta sa ii treci...

dana moica

photography

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Ce poate fi mai frumos ca poezia și mai dulce ca iubirea?

omintecreata

nimic nou si totusi...poate

domnu' io

Courage doesn’t always roar. Sometimes courage is the little voice at the end of the day that says I’ll try again tomorrow. ~Mary Anne Radmacher

V. Mior Gavrilan, un neîmblânzit

aici despre anti/de/socializare, apostazie, mizantropie, nihilism, neniism, miorism sau despre iluzia libertăţii

Gino Stefan

Contemporary artist

cuvinte23

intr-o lume îmbâcsită de material o mai fi loc pentru vis?

BUCUCICRISTINA

Vrei să fii original? Atunci fii tu însuți. . .

%d blogeri au apreciat asta: