Corina Ozon

Colecționar de povești, hacker de minți și sentimente, furnizor de stări.

Lovitura

Avusese o zi grea. Cazuri complicate, care parca nu se mai terminau, suflete sfasiate ce pluteau in deriva. Desi i se intampla sa ajunga acasa epuizata, considera ca ar fi ales aceeasi meserie, daca ar fi fost sa o ia de la inceput. Ii placea ce facea. O fascina cum putea sa gaseasca solutii in situatii in care, daca s-ar fi aflat ea, nu credea ca le-ar fi gasit. Se afla in bucatarie si isi turnase in pahar suc de portocale. Fuma si se uita in jur. Incerca sa se linisteasca. Pana la emisiunea televizata, la care participa ca invitat colaborator de mai bine de un an, mai avea trei ore. Era inca un lucru care o facea sa se simta mandra. Nu pentru ca lumea o recunostea pe strada si ii cerea sfaturi, de parca ar fi fost stapana tuturor raspunsurilor din lume, ci pentru ca era o confirmare a faptului ca alesese bine sa faca ceea ce facea. Se uita in chiuveta si vazu farfuriile ramase murdare de la cina trecuta. Se ridica si le spala. In drum spre baie, vazu usa deschisa la camera fiului ei, unde era o harababura de nedescris. Nu mai avea timp si concentrare sa se apuce sa-i deretice. In plus, fiul ii reprosa mereu ca nu-si mai gaseste lucrurile dupa ce ea ii facea ordine. Uneori simtea ca e prea obosita sa duca singura casa in spate. Sotul ei lucra pana tarziu si rar ajungea acasa cu zambetul pe buze. O lua peste picior cu meseria ei si cu aparitiile la televizor. „Nu erau destui nebuni, mai vii si tu cu nebunii tai”, ii zicea mai mereu. In ultima vreme, il simtea ca pe o sabie ascutita, cu care trebuia sa umbli cu grija sa nu te tai. S-au cunoscut in facultate la un revelion improvizat de cativa studenti care ramasesera in camin. Il gasise acolo cand a venit la petrecere. Muzica urla din boxe, fiecare dansa in legea lui. Pe jos erau baltoace de sampanie. O invitase la dans, amabil. Si-au vorbit in ureche, din cauza muzicii, el era politehnist, la Mecanica fina. „De aceea imi place orice e fin si delicat” ii spusese el cu un zambet strengaresc. O tinea decent de strans de talie cu o mana, iar cu cealalta ii tine mana dreapta, ca intr-un tango nehotarat. Dupa dans el s-a oferit sa ii umple paharul cu vin. Ea nu refuzase, desi simtise ca se ametise un pic. A apucat doar sa-si inmoaie buzele, ca el a luat-o de incheietura mainii si a tras-o dupa el zicand: „Hai afara sa vedem cum ninge!”. Si-au luat paltoanele din mers si nimeni nu a bagat de seama cand au plecat. El a ajutat-o grijuliu sa isi imbrace paltonul si i-a legat fularul la gat ca unui copil. Afara ningea cu fulgi mari. Strada se acoperise cu o patura alba si totul parea atat de curat. Zgmotele noptii dintre ani erau inabusite in pasla zapezii. El i-a oferit bratul si s-au plimbat pana la Gradina Botanica. Fiecare avea o viata simpla, cu parinti, fara frati, din orase diferite, veniti in Capitala cu visuri mari. Ninsoarea incetase si se lasase frigul. El s-a oferit sa o conduca la camin. Ea l-a invitat in camera, era singura, colega ei plecase acasa. Au mai stat la povesti. Ea fuma, el nu. Insa i-a spus ca nu il deranjeaza. Se crapase de ziua si ea i-a spus ca poate ramane acolo sa doarma. Caminul lui se afla in alt campus. Cand s-a trezit, era trecut de pranz. Era invelita cu o patura, in rochia de la petrecere. El plecase. Se uita dupa un bilet, dar nu gasi nimic. Fu mai mult surprinsa decat dezamagita. Se schimba in alte haine. Trebuia sa ajunga la masa la o matusa. Cand se inapoie la camin, era deja intuneric. In fata usii statea el cu un buchet de frezii brumate. „Toata ziua am cautat undeva o florarie deschisa” ii zise el intinzandu-i florile. „Nu trebuia sa faci asta. E frig, Anul Nou, cine sa vanda flori?”. „Uite ca am gasit” zise el mandru. „Unde?”. Si ii povesti pe scurt cum, dupa un periplu fara succes prin oras, l-a rugat pe un prieten sa il duca cu masina intr-o comuna la marginea Bucurestiului, unde stia pe cineva ca are sera. Ea il privi in ochi induiosata si isi lasa capul in freziile reci si parfumate. „Multumesc, sunt cele mai frumoase flori pe care le-am primit vreodata”. Apoi il saruta scurt pe obrazul inghetat si il invita in camera la un ceai. De atunci s-au vazut in fiecare zi. Dupa o luna, a cerut-o in casatorie. Iar in ultimul an de facultate, ramasese insarcinata. Cu ajutorul parintilor si-au cumparat un apartament. Cativa ani, ea a lucrat la o gradinita, apoi cativa fosti colegi de facultate i-au propus sa devina asociat cu ei la un cabinet privat. Pentru ea era tot ce visase. Lucrurile au mers atat de bine, facea totul cu atata pasiune, incat li se dusese vestea si abia faceau fata programarilor. Profitul financiar nu era atat de mare, cat cel reputational. El lucra la o mini intreprindere ca director tehnic. Fabrica se afla in afara Bucurestiului, astfel ca facea zilnic naveta. Era vesnic obosit, ii detesta pe oamenii cu care lucra si imprumutase mult din limbajul si reactiile acestora. „Glume de santier” il mai tachina ea. Dar el se enerva. Credea ca il considera inferior. Ea il asigura ca nu e asa. Discutiile se reluau pe aceeasi tema, de fiecare data la invectivele folosite adaugandu-se alta. Si placa se rotea si se rotea, iar acul o zgaria formand un sant dureros. De fiecare data ea isi promitea ca va rezolva si va discuta cu el. De fiecare data amana obosita si asteptand ca el sa se calmeze. Si santul se adancea si mai tare. Nu vorbisera niciodata de divort, desi sub forme voalate vorbisera de separare. Dar cand urletele incetau si usile se tranteau, ei credeau ca se iubesc. Faptul ca puteau dormi in acelasi pat, chiar si suparati fiind, era un fir de care ea se agata. Pentru el nu parea sa conteze prea mult asta.
Auzi usa de la intrare trantindu-se si el aparu in bucatarie cu o fata nemultumita. „Fumezi, ce-ti pasa!”. „Am facut putina ordine si am zis sa ma relaxez pana plec la televiziune”. „Doamna vedeta, ce sa-ti spun!” zise el ironic si sorbi cu pofta o inghititura de bere din cutia luata din frigider. Ea tacu si privi cum i se topeste pe buze spuma de la bere. „Ai avut o zi grea?” il intreba bland. El o privi taios si izbucni: „Doamna face terapie cu mine? Sunt un caz pa-to-lo-gic pierdut? Zi mai bine ca te doare in cur de mine. Ca te doare fix in cur!” ultima propozitie o spuse strigand. „Te rog, aud vecinii”. Asta il intarata si mai tare: „Imi bag pula in vecini. In casa mea fac ce vreau. Ma cac, ma pis, ma basesc, urlu. Care e treaba?” „Te rog, nu vorbi asa” spuse ea incet, incercand sa-l determine sa coboare tonul. „Asa cum? Vorbesc urat? Doamnei vedeta ii e rusine cu mine ca nu sunt si-man-di-cos? Ca nu folosim vorbe alese? ” si mai dadu pe gat o inghititura de bere. Continua: „Ai innebunit si tu de cand cu nebunii tai. Te vad mai mult la televizor decat acasa, baga-mi-as pula. Stii ca fiul tau a venit beat acasa acum doua seri?” Ea se uita la el ingrozita. „De ce nu mi-ai spus? Acum unde e?” „Nu esti tu ma-sa? Nu trebuie sa stii unde e? M-a sunat diriginta. E o ancheta in liceu ca au chiulit de la ore cativa si au fumat iarba in curte. Cica a fost si el. Ia zi, te mai doare-n cur?” De acum ramase cu gura cascata. Chiar atat de absenta era in casa aia? Doar venea zilnic. Isi vedea zilnic fiul, dar nu observase nimic. „Bine ca dai sfaturi tuturor si lui fii-tu nu.” zise el pe un ton amarat. Ea era siderata. In minte ii treceau mii de ganduri si intrebari. Se simti exclusa din propria familie. „De ce nu mi-ati zis nimic? Am fost aici mereu cu voi”. „Unde, ma-ta, erai? Eu nu te-am prea vazut”. In clipa aceea intra pe usa baiatul lor. Isi lasa rucsacul pe jos din mers, ii saluta si se indrepta spre frigider. „Ce avem de mancare?”. Ea se ridica un pic nervoasa de pe scaun. „Mai intai spala-te pe maini si vino sa vorbim”. Baiatul o privi cu un amestec de mirare si suspiciune. „Iar v-ati certat ca chiorii?”. Fara nicio introducere ea il intreba „E adevarat ce zice diriginta? Ca ai fumat iarba?”. Baiatul isi facea un sandwich, ii ignorase sfatul cu igiena mainilor. Musca din felia de paine cu unt si sunca si zise cu gura plina: „Diriginta e o cretina”. „Cum iti permiti sa vorbesti asa? Zise ea enervata. Apoi se intoarse spre sotul ei. De la tine a auzit vorbele astea.” Imediat ce rosti asta, isi dadu seama ce greseala face. Din multe puncte de vedere. Stirbirea autoritatii in fata baiatului, momentul prost ales pe fondul iritatiei tatalui, care consuma alcool. Lipsa de credibilitate a implicarii ei. Stia. Ii veneau toate astea in minte de parca le citea dintr-un manual. Dar deja rostise cuvintele. Vazu cutia de bere trantita pe masa, baiatul ce se pregatea sa muste din sandwich si ramasese cu gura deschisa, apoi pumnul sotului ei indreptandu-se spre ea. Pe ochi i se asternu o panza neagra si se trezi ametita pe gresia bucatariei. Baiatul se apleca asupra ei si o ajuta sa se ridice. Se aseza incet pe scaun. Inca buimaca. El plecase din bucatarie, pe masa ramasese cutia de bere intr-o balta de spuma. O urma a furiei lui vulcanice. Se uita la ceas. Peste o ora incepea emisiunea. Trebuia sa fie acolo inainte cu cel putin o jumatate de ora. „Trebuie sa fug. Vorbim cand ma intorc” ii zise ea baiatului. Acesta ramas singur in bucatarie continua sa manance.
Scoase masina din locul de parcare si ajunse destul de greu in studio. Era aglomerat. De cateva ori, pe drum, i se paruse ca i se pune o pacla pe ochi. Dar pusese totul pe seama tensiunii acumulate. Era pentru prima oara cand o lovea. Nu avea inca putere sa se revolte. Era cu gandul sa nu intarzie la emisiune. Cobori din masina si isi netezi rochia din mers. Observa ca i se dusese usor un fir la ciorap, dar se gandi ca oricum statea cu picioarele sub masa si nu se vede. Intra la cabina de machiaj, conform ritualului. Machioza o saluta si isi duse mainile la gura cand o vazu. „Ce ati patit?” Intreba cu voce pierita. Ea se intreba ce o apucase pe machioza. Dar in aceeasi clipa vazu in oglinda ca o priveste o femeie cu un obraz invinetit. Ramase inmarmurita. Improviza repede: „M-am lovit acasa in coada de la matura in bucatarie. M-am grabit sa fac curat si sa ajung la timp aici. Asta e compromisul femeii cu cariera.” Incerca sa glumeasca zambind amar. Machioza se rotea ca o vrabiuta in jurul ei: ” Lasati ca o fac eu de nu se mai vede nimic”. Dupa cateva minute de fond de ten si pudra, din oglinda o privea o femeie cu o fata ca o masca de ceara. In cabina navali precipitat producatorul. Venisera toti invitatii si era asteptata. Se aseza la locul ei in studio, clipi usor cand se aprinsera luminile, apoi se lasa liniste. Moderatoarea ii prezenta, ca de fiecare data, apoi incepu dezbaterea pe violenta domestica. „Se spune ca, la un moment dat, victima, femeia abuzata, ajunge sa pactizeze cu cel care o maltrateaza. Sindromul Stockholm. As vrea sa ne spuneti, doamna psiholog Dora Tudoran, ce e de facut in asemenea situatii? Ce trebuie sa faca o femeie care e lovita de partenerul ei? Poate dura o astfel de relatie sau recomandati separarea imediata a partenerilor, pe principiul ca, cine a lovit o data, o va face si a doua oara?” Moderatoarea o invita astfel sa participe la discutie. Ea vazu imediat pumnul cum venea spre ochiul ei si isi aminti cum se trezise pe gresie in fata baiatului. „Este adevarat ca asemenea relatii sunt toxice. In sensul ca partenerii, desi nu se mai simt confortabil ca la inceputul relatiei, nu au totusi curaj sa iasa din ea. Sigur, merita fiecare o sansa, insa daca se mentine un comportament agresiv, este deja o problema. Mai ales cand exista si un copil care e martor. Nimeni nu merita sa fie nefericit. Persoanele aflate in relatii toxice se tem de singuratate de fapt, ca si de „gura lumii”, si nu sunt constiente ca, nefacand nicio schimbare, pierd din timpul si energia lor”. Ca de fiecare data, vorbele ei ajungeau dincolo de ecran, in casele sutelor de femei ce se regaseau in situatia descrisa. Si care o invidiau pe psiholoaga. Cam toate isi promiteau dupa emisiunea ca, de a doua zi, vor face o schimbare in viata lor. Rating-ul era asigurat.
In masina, in drum spre casa, avea mintea golita. Ramasese cu machiajul din studio. Insa in oglinda din hol vazu doua dare pe obraji. Plansese ca o descarcare inconstienta. Se duse la baie, se demachie si facu un dus. Isi dadu cu un unguent pe obrazul tumefiat. Baiatul dormea in camera lui cu usa deschisa. Intra si fu ispitita sa-l sarute asa cum facea cand era mic. Dar se gandi ca il trezeste si se va rusina. Il mangaie usor pe par. Isi propuse sa treaca pe la el la scoala sa stea de vorba cu diriginta. Dar dupa ce ii trece vanataia. Se baga in pat si simti rasuflarea sotului ei. Mirosea a bere. Acesta se ridica in fund, aprinse veioza si o privi cum sta cu capul pe perna. Apoi o mangaie pe fata lovita si ii spuse soptit : „Iarta-ma, Dorina”. Doar la televizor era Dora. Ea inchise ochii incet si simti cum acul adanceste santul si mai mult si cum discul sta gata sa crape. Dupa o clipa de ezitare, acul sari peste sant. Puse mana pe palma lui ca o atingere si ii spuse soptit: „Dormi. Vorbim maine”.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

informatie

Această înregistrare a fost postată la 04/01/2014 de în Puzzle şi etichetată , , , , , , , .

Arhive

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 3.159 de urmăritori

Răsfoieşte-mă

Follow Corina Ozon on WordPress.com

Blog Stats

  • 378,671 hits
ARTĂ FOTOGRAFICĂ: WWW.ALEXMAZILU.RO/CANVAS/
Ianuarie 2014
L M M M V S D
« Dec   Feb »
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031  

Drepturi de autor

Toate textele de pe acest blog sunt protejate potrivit Legii nr. 8/1996 privind drepturile de autor si drepturile conexe. Nici un text nu poate fi preluat fara acordul autorului si/sau mentionarea sursei !
35+, by Corina Ozon

No matter the distance, there are connections.

A Study in Sarcasm

Ain't I a stinker?

DRAGOS G. CALINESCU - de la silabe la artă

DRUMUL UNUI PÂRÂU CĂTRE OCEAN

Cafeaua de dimineata

Cuvinte dintr-o ceașca de cafea

Murmur de soapte

Every Breath I Take...

La margine de timp

Credinta te poate ajuta sa muti muntii din loc, iar dragostea te ajuta sa ii treci...

dana moica

photography

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Ce poate fi mai frumos ca poezia și mai dulce ca iubirea?

omintecreata

nimic nou si totusi...poate

domnu' io

Courage doesn’t always roar. Sometimes courage is the little voice at the end of the day that says I’ll try again tomorrow. ~Mary Anne Radmacher

V. Mior Gavrilan, un neîmblânzit

aici despre anti/de/socializare, apostazie, mizantropie, nihilism, neniism, miorism sau despre iluzia libertăţii

Gino Stefan

Contemporary artist

cuvinte23

intr-o lume îmbâcsită de material o mai fi loc pentru vis?

BUCUCICRISTINA

Vrei să fii original? Atunci fii tu însuți. . .

%d blogeri au apreciat asta: