Nu este luna mai antipatizata ca noiembrie. Cand eram copil nu-mi placea deloc: cu bruma care albea totul, pamantul inghetat, ceata de dimineata, trecerea la haine groase si cizme. Doar gandul la sarbatorile de iarna si la vacanta ma incalzea. Pe masura ce am crescut, am vazut culorile frunzelor asternute in cel mai frumos covor pictat vreodata, am vazut dovlecii palpaind in noapte, lumina soarelui razbatand triumfator printre crengile golite, cojoacele, caciulile si fularele care asteapta cuminti in dulap sa fie imbracate. Mai tarziu am simtit mirosul sarbatorilor care se pregatesc sa vina cu tot alaiul de lumini, zgomote si bucate gustoase. Apoi, nu stiu daca sunt coincidente, am constatat cate evenimente placute li s-au intamplat celor din jurul meu in luna lui brumar: vestea venirii unui copil pe lume, casatorii, reusite profesionale. In noiembrie iubesti ca in orice luna si orice anotimp. Noiembrie ne invata sa traim intens clipele din zilele lungi ale verii si sa ne bucuram de ecourile toamnei si de iarna care va veni. De caldura din casa si imbratisarea celui drag, de momentul festiv in care familia, careia ii acordam mai putin timp de obicei, se reuneste la masa pentru a celebra toate lunile din toti anii care au fost si care vor veni.