Corina Ozon

Colecționar de povești, hacker de minți și sentimente, furnizor de stări.

Interviu cu Stefan Caraman: „Acolo unde valoarea exista, mai deveme sau mai tarziu, devine vizibila, nu tine cont de zgomote „

imageAm mai spus ca exista subiecte de care nu m-as plictisi sa le vad in ziare, la tv. Persoane care au ceva de spus si stiu sa se exprime. Cartile care se rescriu singure dupa lectura si se citesc dandu-se din mana in mana. Acte de cultura de tip happening, pentru ca nu exista artist fara public si invers. Pentru ca si atunci cand ne place sau ne revolta un act artistic, nu mai putem da inapoi. Facem parte din el. Mi-am dorit demult o discutie cu Stefan Caraman, scriitor, autorul romanului „Scrisori catre Rita” (printre altele. Ar trebui sa fac un serial ca sa vorbesc despre tot ce a scris), pe care eu am numit-o „cartea cu o mie de trairi„. A acceptat, cu franchetea-i binecunoscuta si stilul original. Sigur, mi-ar placea sa vad un interviu aparut intr-o publicatie franceza, sa zicem, dar, pana una-alta, vorbim aici, unde sunt stapanul universului meu 🙂 Si nu e rau deloc. Despre scriitorul din Romania, falsa pudoare a societatii, scriitorul vs politica, despre adevarata comunitate creata in jurul cartilor lui (vezi pagina de Facebook a autorului). Stefan Caraman a raspuns la toate intrebarile. Va continua „Scrisori catre Rita”?

„Artele inseamna efort nu doar pentru cei care le comit.”

Cum e sa fii scriitor in Romania, Stefan Caraman?

Nu e foarte diferit cu a fi pictor in Romania, sau cu a fi dulgher sau fermier. E mai prost decat sa fii politician sau pitipoanca, dar e mai bine decat sa fii profesor, doctor sau angajat la Fortele de Munca. Mi-ar fi placut sa raspund cum e sa fii scriitor in Romania comparativ cu a fi scriitor in Cehia, Suedia sau Malta, dar habar nu am cum o duc astia. Am sentimentul ca nici ei nu sunt foarte fericiti. Cine mai e fericit in Europa noului Mileniu?

Daca ar fi sa o iei de la inceput, ai parcurge acelasi traseu profesional? Aceiasi pasi?

Nu stiu, habar nu am. Probabil ca nu, pentru ca evenimentele se intampla in graficul asta spatio temporar o singura data. Presupunand de dragul fabularii, ca as putea sa o iau de la zero, as evolua in cu totul si cu totul alt context. Nimic nu ar fi la fel, as fi foarte nefericit pentru ca as pierde mult timp din viata comparand.

Din rating-urile televiziunilor si din oferta mass media, deducem ca vulgarul se vinde bine. Cat de apta crezi ca e societatea romaneasca sa absoarba literatura de calitate, adica sa discearna intre vulgar si literatura bine scrisa?

Societatea romaneasca la fel ca si alte societati are straturile ei (poate cu mai multe degradeuri decat in alta parte), are focarele, mediocritatile si excelentele ei. Mass media, buna sau rea, patrunde in toate. Cred insa cu tarie ca vulgaritatile, gratuitatile video, mesajele tampite cu tot cu trompetistii lor ajung intotdeauna la oamenii neatenti, slab pregatiti, lenesi sau pur si simplu prosti. Prin natura lui fiecare om are dreptul la a discerne dar si obligatia de a comite efortul de a discerne. Atunci cand nu o face, inghite si devine ceea ce i se serveste. E ca in alimentatie – daca il hranesti pe unul cu rosii imbibate in exces cu pesticide si cu pui umflat cu hormoni, asta obtii – un caz clinic incurabil. Revenind la intrebare, nu societatea in corpore trebuie sa fie apta in a absorbi artele de calitate, ci indivizii ei sau macar stratul celor care isi permit (financiar sau doar aspirational) un alt statut. Artele inseamna efort nu doar pentru cei care le comit.

Masterpiece-ul „Scrisori catre Rita”, romanul care ti-a popularizat talentul, este pe cat de vandut, pe atat de controversat. Primesti fredback-uri diverse. Crezi ca e din cauza ca societatea s- ar afla intr-un conflict cu ea insasi? Oare lipseste acea clasa a burgheziei , iar capitalismul e prea firav ca sa perceapa valoarea unde ea exista? Intreb pentru ca ma gandesc adesea cum ar fi fost primita si promovata cartea in Franta, sa zicem.

Promovarea si succesul unei carti in Romania nu are nicio treaba cu zbaterile societatii romanesti si nici cu insinuata ta pudoare. E o chestiune mult mai pragmatica – e o chestiune legata de piata. Eu am demonstrat si mi-am demonstrat ca o carte buna, non canonica, obraznica si riscanta poate avea succes de casa, fara suportul unei edituri cu brand, fara sa zaca prin librarii fantomatice si fara sa vorbeasca despre ea fantomele vii ale institutiei literare autohtone. Nu a trebuit decat sa ma ocup la modul profesionist de promovarea ei. Mi-ar fi placut, evident, sa o faca altii dar nu a gasit inca unul mai bun decat mine. Nici nu cred ca exista. Pe de alta parte, e o falie imensa intre cererea reala de carte nefiltrata (pentru ca este am vazut ca este), intre cititorul real (cel care azi nu mai are timp sa intre in librarii, nu mai are rabdare sa se uita in gura lui Alex Stefanescu, sau cel care nu vede in Liiceanu altceva decat ceea acesta este – un rege gol golut) si cei care ocupa abuziv punctele vizibile de unde iradiaza (atat cat iradiaza) informatia despre fenomenul literar, pe alocuri si contextele favorabile (targuri, traduceri, etc.). E mult de vorbit si inutil. Astia sunt batrani, se vor duce curand dracului cu incompetenta lor cu tot, lucrurile se vor aseza, cartile bune se vor scrie fara sa ii intrebe nimeni daca e ok sau nu – generatia tanara e adapatata noilor reguli sociale si ii ignora obraznic.. Rezumand, acolo unde valoarea exista, mai deveme sau mai tarziu, devine vizibila, nu tine cont de zgomote.

Esti un scriitor complex, fara tagada. Cum reusesti sa faci slalom cu atata usurinta si siguranta printre stiluri literare? Ma refer aici la dramaturgie, 92 de povesti cu carti si tot ce ai mai scris. De mentionat ca esti si un eseist foarte bun.

Nu stiu daca e neaparat usurinta, asta se vede doar din afara. Dinauntru e un pic diferit. Dincolo de toate insa e placere, e pasiune pe alocuri, e goana. Teatru sau proza sunt doar forme de expresie artistica. Si nu, nu sunt un eseist bun, pentru ca nu sunt eseist. Eseul nu e un gen literar pentru mine, nu citesc asa ceva. E ca si cum te-ai indragosti de un tranny.

” Scrisori catre Rita e rezultatul unei unice, fabuloase si irepetabile calatorii.”

Esti foarte activ in mediul online, unde dealtfel interactionezi cu cititorii. Esti poate printre primii scriitori care au utilizat facebook in scopuri profesionale. Esti de parere ca scriitorul trebuie sa fie o voce ancorata politic? Daca ar fi sa initiezi un proiect menit sa faca scriitorii auziti, cum l-ai intitula?

A fi ancorat politic, sau social, e o chestiune pur personala care nu tine cont de statutul profesional al individului. Scriitorul poate fi ancorat politic sau poate refuza sa strige aiurea prin Cetate. Pe de alta parte, scrisul e o meserie liberala, iar meseriile liberale apartin indivizilor intreprinzatori, creativi si curajosi. Oamenii astia se asociaza mai greu, pentru ca grupurile cu cat sunt mai mari cu atat devin mai birocratice, mai greoaie si ii incurca. Personal am o repulsie genetica fata de gasti, grupuri, cabale, meetinguri sau sindicate – mereu am crezut ca ele sunt folostioare doar intereselor oamenilor neputinciosi.

Cu toate ca nu beneficiezi de o promovare „ca la carte”, piesele tale se joaca cu casa inchisa, iar cartile tale se epuizeaza rapid la targurile de carte. Este suficient pentru un scriitor?

E ceea ce-si doreste …

Revenind la romanul „Scrisori catre Rita”. Mi se pare absolut complet. Am gasit referiri, aluzii la cam tot ce s-a scris de la Biblie incoace. Te-a batut gandul unei continuari a cartii?

Nu trebuie sa ma magulesti. E o carte reusita (pana si eu am ajuns sa cred asta), dar cam atat. Nu, nu va exista o continuare a cartii. Pentru ca daca intr-adevar m-as gandi la asta ar trebui sa recreez contexul in care a aparut SCR : constructia ei aproape inconstienta, deschiderea unui nou blog, crearea unui alt pesonaj virtual care sa suporte scrierea ei, armata de inconstienti care sa nu stie cine sunt si care sa ma insoteasca in aceasta calatorie, un an din viata pe care, intr-un fel sau altul sa-l retraiesc… Scrisori catre Rita e rezultatul unei unice, fabuloase si irepetabile calatorii.

Esti un director de banca, ai o familie frumoasa, ai hobby-uri (chiar te rog sa detaliezi), calatoresti, iubesti, scrii bine. Cand ai timp pentru toate astea? Si mai ales cand ai timp ca sa iti iasa toate bine? Nu pari genul care sa faca rabat de la calitate.

Am doua hobby-uri lejere care nu ma solicita prea mult : pescuiesc si colectionez muzici. Pentru pescuit nu trebuie sa ma deplasez la distante imposibile – locuiesc la Tulcea. Iar pentru muzici cu atat mai putin. In rest, da, sunt un ins activ, implicat, workachoolic si exploatez oarecum fiecare clipa. Nu e un moment de vanitate – asa sunt pur si simplu construit, sunt o pacoste pentru cei care imi sunt aproape, pentru, vreau nu vreau, in goana asta a mea ii antrenez si pe ei.

Lucrezi la o carte acum? Sau se contureaza ceva in minte?

Nu, nimic.
Multumesc.

image

Dintre citatele mele favorite din „Scrisori catre Rita”. Atat pentru cei care cred ca e un roman misogin cat si pentru cei care il considera unul dedicat feminitatii fara false pudori. Aspecte pe care autorul nu le-a comentat. „Eu scriu carti, nu comit comentarii pe marginea lor si nu le cataloghez in niciun fel”:

” Eu cand te iubeam faceam asa. Îţi aduceam pământul în care fuseseră mai înainte flori. Ţi-l presăram pe păr. Ce cădea pe jos călcam în picioare, iar ce cădea pe sâni dădea rod. Iar sânii îţi înfloreau, se făceau multicolori şi luminau. Între ei – acolo mă piteam. Acolo plângeam eu după tine. Pentru că erai şi plecai”.

‎”Vreau să am curaj să fiu slab, să întorc capul după un zâmbet şi nu după umbre. Să mă recunoască lumea pe stradă fără să ştie cine sunt, doar după mers şi atitudine, să mă strecor prin mulţime şi asta să fie calitatea mea cea mai mare. Să se facă pârtie când trec şi nu din teamă, nici măcar din respect, ci doar din delicateţe – faceţi loc, trece un om pe aici. Oamenii adevăraţi doar trec.”

„Daca e ceva greu în lume, ala e sa-ți împlinești un vis. Vrei sa fii mare ajungi unul neînsemnat. Vrei sa fii anonim, canci, te vânează toți. Dar ce-ar mai fi visul dacă ajungi sa-l trăiești. Un vis realizat e un vis care a trădat.”SCRISORI CATRE RITA

Anunțuri

2 comentarii la “Interviu cu Stefan Caraman: „Acolo unde valoarea exista, mai deveme sau mai tarziu, devine vizibila, nu tine cont de zgomote „

  1. Pingback: Top 5 cele mai citite articole in 2013 | Iulicika's Blog

  2. Pingback: “Teatrul Independent în România îţi accesează toate limitele” | Iulicika's Blog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

informatie

Această înregistrare a fost postată la 24/05/2013 de în Discuţii de suflet şi etichetată , , , , , , , , , , .

Arhive

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 3.159 de urmăritori

Răsfoieşte-mă

Follow Corina Ozon on WordPress.com

Blog Stats

  • 378,671 hits
ARTĂ FOTOGRAFICĂ: WWW.ALEXMAZILU.RO/CANVAS/
Mai 2013
L M M M V S D
« Apr   Iun »
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031  

Drepturi de autor

Toate textele de pe acest blog sunt protejate potrivit Legii nr. 8/1996 privind drepturile de autor si drepturile conexe. Nici un text nu poate fi preluat fara acordul autorului si/sau mentionarea sursei !
35+, by Corina Ozon

No matter the distance, there are connections.

A Study in Sarcasm

Ain't I a stinker?

DRAGOS G. CALINESCU - de la silabe la artă

DRUMUL UNUI PÂRÂU CĂTRE OCEAN

Cafeaua de dimineata

Cuvinte dintr-o ceașca de cafea

Murmur de soapte

Every Breath I Take...

La margine de timp

Credinta te poate ajuta sa muti muntii din loc, iar dragostea te ajuta sa ii treci...

dana moica

photography

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Ce poate fi mai frumos ca poezia și mai dulce ca iubirea?

omintecreata

nimic nou si totusi...poate

domnu' io

Courage doesn’t always roar. Sometimes courage is the little voice at the end of the day that says I’ll try again tomorrow. ~Mary Anne Radmacher

V. Mior Gavrilan, un neîmblânzit

aici despre anti/de/socializare, apostazie, mizantropie, nihilism, neniism, miorism sau despre iluzia libertăţii

Gino Stefan

Contemporary artist

cuvinte23

intr-o lume îmbâcsită de material o mai fi loc pentru vis?

BUCUCICRISTINA

Vrei să fii original? Atunci fii tu însuți. . .

%d blogeri au apreciat asta: