Parintii tin ascunse cateva suferinte. Asa cum si noi, odata deveniti parinti, tinem tainuite fata de copii intamplari ce ne-au ranit. Cand ies la iveala, iti dai seama ca nu rusinea a fost cea care le-a tinut ascunse, ci temerea lor de a nu ii crede noi pe ei, parintii, slabi sau imperfecti. Iar cand afli suferintele (acum doar clisee de film, sentimentul s-a cicatrizat), realizezi ca, oricat ar fi de umilit un om, mereu va gasi pentru copiii lui puterea de a inghiti durerea trecutului si de a merge mai departe. Matusa fara inima, care ti-a pedepsit mama copil fiind nevinovat tinand-o in frig si nemancata, bunicul cel fara de carte, care-l batea pe tata cand il prindea citind alaturi de vitele ce pasteau, sunt acum doar niste pietre tari pe care parintii tai unindu-se le-au asezat tacut la temelia caracterulului tau, salvand la randul lor specia umana.