20121117-180915.jpg

Cred ca cel mai greu este sa fii pus in situatia de a fi crezut. De a demonstra ca nu ai facut ceva de care esti banuit. A te lupta cu neincrederea cuiva este cea mai mare uzura a sufletului. Si nu e vorba doar de timpul pierdut pentru a dovedi ca nu ai gresit, ci de resursele irosite pe care le-ai investit in persoana care te acuza. In lumea barbatilor cred ca lucrurile sunt mai simple. Ei nu sunt macinati de invidia ca x arata mai bine sau ca are succes mai mare la femei. Sigur, nu-i lasa indiferenti, insa nici nu-si fac un scop din a uza de toate armele pentru a baga in noroi un ipotetic rival. In lumea femeilor insa, totul e mai complicat. am intalnit femei capabile de fapte lipsite de scrupule pentru a indeparta pe cineva. Desi, paradoxal, ar avea mai multe treburi decat barbatii, dumnezeu stie cum, gasesc timp si pentru teluri meschine. Desigur ca nu toate femeile sunt la fel. Nu as vrea sa-mi ridic feministele in cap :). Si nici nu inseamna ca barbatii ar fi niste fraieri usor de pacalit. Doar ca ei pur si simplu impart femeile dupa utilitati. Si de aici incep criteriile de evaluare, cat e de buna sau nu. Insa de la un prag, cam toate sunt la fel. De rele sau de bune. Aici nu vreau sa mi-i pun in cap pe cei care apara drepturile barbatilor (exista asa ceva?). Nu toti barbatii impart femeile asa. Dar nu exista reguli fara exceptie, nu-i asa ?
Intrebarea care ramane in picioare, dupa ce toate lucrurile au fost zise si toate vorbele grele au fost aruncate intr-un vartej de furie (si, da, stii ca trebuie sa taci, sa nu arati ce simti, dar ai un deja vu, si ti-e sila. Ti-e sila ca trebuie iar sa demonstrezi si ai obosit facand asta), deci intrebarea care ramane este asta: de ce nu s-a indoit nici macar o clipa acea persoana ca nu esti vinovat? Persoana careia tu i-ai facut confesiuni, persoana care, iata, parea o gura de oxigen intr-un mediu sufocant, o pata vesela intr-o lume stearsa…Parea sa te simta, sa te inteleaga. Persoana pentru care ai fi sarit oricand sa o aperi, daca era cazul. Sau sa o ajuti. Raspunsul trebuie sa fie simplu, pentru ca universul insusi a fost construit pe sistem simplu, dual: bine/rau, lumina/intuneric, frumos/urat. Si oricat de suparator este, raspunsul exista. Pentru ca nimic nu se intampla fara motiv (in afara cazurilor patologice). S-a indoit de tine pentru ca de fapt nu te-a considerat prieten. Sau cel putin la fel de prieten (desi nu exista grade de comparatie in prietenie) cu cel care i-a turnat otrava, iar persoana a baut-o. Iar acum te vede intr-o oglinda deformata. Otrava se va scurge, efectul va pieri. Va vedea ca ai avut dreptate. Dar nimic nu mai poate fi ca inainte.
PS: Doua persoane mature ar avea ce sa invete dintr-o asemenea poveste. Dar, cum spune un cantec al Beatles-ilor, „e usor sa traiesti cu ochii inchisi”…