Corina Ozon

Colecționar de povești, hacker de minți și sentimente, furnizor de stări.

Litere, rânduri, frame-uri, fluturi…

Nu-mi amintesc prima zi din prima redacţie în care am fost angajată cu carte de muncă. Îmi amintesc însă foarte bine redacţiile în care am făcut practică înainte de angajare.

Eram studentă la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării. Era prin `92 sau `93, nici asta nu ştiu cu precizie. Ştiu că aventura la acest ziar, ORA pe numele lui, a declanşat „virusul”, care şi azi, după atâta vreme de la retragerea din presă, mai dă semne că trăieşte. Stăteam cu chirie, eram studentă venită din Timişoara şi voiam să fac ziaristică. ORA a fost începutul ăla adevărat, milestone-ul (îmi place să folosesc cuvântul ăsta, e ce trebuie aici), anul 0, veriga principală. de atunci viaţa mea nu mai era calculată în zile şi ore, ci în rânduri şi semne. apoi, după ce am plecat în televiziune, în frame-uri. Pot să spun că ştiu să trăiesc clipa. În presă, clipa este preţioasă. O clipă e suficient ca să castigi pe un subiect sau să-l ratezi. De atunci au urmat zilele petrecute până la ore devreme în redacţie, nopţile nedormite, delegaţiile, sâmbăta, duminica, Paşti, Crăciun, Revelion erau zile de lucru. Colcăiau de subiecte. Scriam cu pixul pe hârtie (oh, astăzi fac asta rar şi îmi vine cam greu). La ORA am sudat acele legături care dăinuie şi azi, legături pe care azi nu le mai pot crea cu alţii. Erau caractere umane adevărate (nu că azi n-ar mai fi astfel de caractere, că doar nu au pierit după noi, există, însă nu se pot exprima aşa cum sunt), născute în perioada când jurnalismul practic nu exista, caractere care am crescut împreună şi care credeam. Sincer credeam în adevăr şi dreptate. Sună pompos, vorbe mari, dar aşa era. Politica încă nu otravise gazetăria. Atunci am învăţat şi am făcut reportaje şi anchete adevărate. De fapt am mai scris despre aceste lucruri. Evoc momentul ORA pentru că, după aproape 20 de ani, noi, cei care visam frumos atunci şi zburam cu aripi de fluturi tineri, ne-am revăzut pe 8 octombrie. În locul în care obişnuiau ziariştii de atunci să vină: Mărul de aur (azi Şarpele Roz). Era aproape de redacţie. Clădirea în care se afla redacţia, „fosta clădire MICM'”, cum era cunoscut masivul imobil de pe Calea Victoriei, nu mai există azi. Ce bine însă că, pe lângă fotografii, putem păstra totul în cutia amintirilor… De aceea există şi dorinţa asta de revedere. Pui amintirile tuturor cap la cap şi se închide cercul. Acum suntem fluturi cu aripi puternice şi cu urmele arsurilor de la lampă.

Astăzi redacţiile funcţionează în clădiri moderne, cu pc-uri, internet, telefoane mobile, maşini, birouri frumoase făcute la comandă, dar lipseşte căldura. Spiritul acela care se formează într-un grup cu ţeluri comune şi lipsite de ipocrizie, spiritul care dăinuie în ciuda schimbărilor. Spun asta pentru că l-am simţit şi acum, la reîntâlnire…Nu a avut nevoie decât de un declic.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

informatie

Această înregistrare a fost postată la 10/10/2012 de în De pe raft şi etichetată , , , , , .

Arhive

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 3.157 de urmăritori

Răsfoieşte-mă

Follow Corina Ozon on WordPress.com

Blog Stats

  • 378,190 hits
ARTĂ FOTOGRAFICĂ: WWW.ALEXMAZILU.RO/CANVAS/
Octombrie 2012
L M M M V S D
« Sep   Noi »
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031  

Drepturi de autor

Toate textele de pe acest blog sunt protejate potrivit Legii nr. 8/1996 privind drepturile de autor si drepturile conexe. Nici un text nu poate fi preluat fara acordul autorului si/sau mentionarea sursei !
35+, by Corina Ozon

No matter the distance, there are connections.

A Study in Sarcasm

Ain't I a stinker?

DRAGOS G. CALINESCU - de la silabe la artă

DRUMUL UNUI PÂRÂU CĂTRE OCEAN

Cafeaua de dimineata

Cuvinte dintr-o ceașca de cafea

Murmur de soapte

Every Breath I Take...

La margine de timp

Credinta te poate ajuta sa muti muntii din loc, iar dragostea te ajuta sa ii treci...

dana moica

photography

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Ce poate fi mai frumos ca poezia și mai dulce ca iubirea?

omintecreata

nimic nou si totusi...poate

domnu' io

Courage doesn’t always roar. Sometimes courage is the little voice at the end of the day that says I’ll try again tomorrow. ~Mary Anne Radmacher

V. Mior Gavrilan, un neîmblânzit

aici despre anti/de/socializare, apostazie, mizantropie, nihilism, neniism, miorism sau despre iluzia libertăţii

Gino Stefan

Contemporary artist

cuvinte23

intr-o lume îmbâcsită de material o mai fi loc pentru vis?

BUCUCICRISTINA

Vrei să fii original? Atunci fii tu însuți. . .

%d blogeri au apreciat asta: