cand eram mica, functiona la un moment dat o forma populara de depozitare a banilor : sticla de lapte pe care, cica, daca o umpleai cu monezi de 3 lei, se strangeau 3.000 de lei. era o suma pe atunci ! personal nu am cunoscut pe nimeni care sa fi umplut sticla de lapte cu bani si sa numere 3.000 de lei. asa cum nici ai mei n-au reusit sa adune monezi mai mult de o palma. mereu era nevoie de cate ceva si se apela la fondul acela inedit de economii.
in schimb, eu si fratele meu reuseam sa strangem cu darzenie bani ca sa cumparam cadouri parintilor nostri la diverse sarbatori. ii tineam intr-o vaza veche pe care o ascundeam dupa un dulap. imediat dupa Anul Nou (cand e si ziua mamei mele), deveneam mai ceva ca niste avari. vanam toate oportunitatile prin care puteam sa ne insusim bani, fara ca sa-si dea seama ai nostri. cel mai profitabil era restul pe care il primeam cand mergeam la cumparaturi. fiecare banut era depus cu sfintenie in vaza secreta. parintii nostri nu ne cereau socoteala, credeau ca ne luam dulciuri. reuseam in cateva luni sa strangem sume destul de bune. astfel incat in decursul anilor i-am umplut mamei vitrina cu bibelouri , iar pe tata l-am facut cred cel mai mare colectionar de pijamale…la varsta aceea nu aveam prea multa imaginatie, dar nici oferta din magazine nu era bogata. insa de fiecare data, parintii primeau cu bucurie cadourile. mama minunandu-se de bibeloul kitchios, iar tata proband pijamaua ca si cand asta era tot ce-i lipsise.
intamplator am dat peste vaza secreta. mai avea cateva monezi in ea. le-a prins `89 si au devenit inutile. apoi uitate. pt ca de fapt se sfarsise si copilaria noastra. astazi cred ca n-as mai fi in stare sa strang cu atata determinare monezi intr-o vaza. si sa-mi mai ramana, culmea!, bani si peste ani…
Lasă un comentariu