”Vreau să am curaj să fiu slab, să întorc capul după un zâmbet şi nu după umbre. Să mă recunoască lumea pe stradă fără să ştie cine sunt, doar după mers şi atitudine, să mă strecor prin mulţime şi asta să fie calitatea mea cea mai mare. Să se facă pârtie când trec şi nu din teamă, nici măcar din respect, ci doar din delicateţe – faceţi loc, trece un om pe aici. Oamenii adevăraţi doar trec.”
am asteptat sa treaca mai multe zile. voiam sa vad cat dureaza magia aia dupa succes, starea aia de bine , pe care ti-o poti aminti in detalii la inceput. apoi se estompeaza. si ramane doar motivul principal. despre care poti povesti detasat. asa cum pot povesti acum despre „SCRISORI CATRE RITA”. cartea si foiletonul teatral care a debutat pe 21 aprilie la teatrul In Culise.
mai intai a fost intalnirea cu romanul, anul trecut. despre care am aflat pe cea mai in voga retea de socializare. dealtfel, Facebook a jucat un rol mare in viata Ritei, fiind o carte cunoscuta si vanduta preponderent pe aceasta vasta platforma. insusi autorul ei, Stefan Caraman, i-a fost un marketer original. iar cartea continua sa faca furori si sa provoace discutii. de fapt romanul s-a nascut tot in mediul virtual, fiind scrisa pe un blog. este un subiect despre care mi-ar placea sa citesc in ziare sau sa vad vorbindu-se la tv. ar fi un exemplu instructiv pentru public despre modul in care vulgaritatea poate aduce plusvaloare. si nu non valoarea care promoveaza vulgaritatea, asa cum se intampla acum.
nu poti vorbi de unul singur, ca cititor, despre „SCRISORI CATRE RITA”. nu poti vorbi despre carte, daca celalalt n-a citit-o. are un fel de cod secret pe care trebuie sa-l descifrezi lecturand-o. este ca un careu de cuvinte incrucisate. dupa ce l-ai dezlegat, poti sa povestesti. nu poti sa spui „am citit jumatate din ea” si sa poti povesti. pt ca este ca un cerc care se inchide. limbaj socant pentru pudibonzi, o structura a textului aparte, tipologii diverse, un personaj principal, Nic Labis, si toate femeile din viata lui. imposibil cateodata, alteori simpatic, uneori enervant. dar fascinant prin modul in care surprinde. „SCRISORI CATRE RITA” este o carte completa. integrata perfect in realitatea pe care o traim. este atat de obraznica si lipsita de ipocrizie, incat mi-ar fi fost foarte greu sa mi-o imaginez vreodata pusa in scena. mai degraba un film indraznet. dar iata ca nu a devenit doar o piesa , ci un foileton teatral, a carui premiera a fost acum o saptamana. un actor, bine intrat in pielea eroului, si o actrita expresiva cu un rol dificil: apare nud, pictata pe tot corpul. iar prezenta ei nu este doar de decor. o echipa tanara care a spart bariere. sigur, ordinea fireasca este sa citesti cartea si apoi sa vezi serialul. dar se pot face si in paralel, mai sunt 11 episoade saptamanale la Teatrul In Culise. provocarea o da chiar titlul. pentru ca trebuie sa afli cine e Rita…
PS: Pana sa se vorbeasca mai mult in Romania despre carte, autorul Stefan Caraman si „SCRISORI CATRE RITA” vor fi prezenti intre 17- 20 mai la Targul de Carte de la Praga.
[…] o provocare numita "SCRISORI CATRE RITA" […]
[…] o provocare numita "SCRISORI CATRE RITA" […]