Corina Ozon

Colecționar de povești, hacker de minți și sentimente, furnizor de stări.

„what God wants, God gets…”

am vazut zilele acestea stirea cu femeia care a murit in spital din cauza ca religia nu-i permitea transfuzia de sange. si mi-am amintit cum a fost intalnirea mea cu seful cultului „Martorii lui Iehova”.

prin 1990 si ceva, cand nu existau atatea surse de informare, bantuia zvonul ca stadionul mare urma sa gazduiasca un mare congres al ‘Martorilor lui Iehova”, unde erau asteptati zeci de mii de participanti din mai multe tari. mie, reporter frenetic, mi-a venit atunci ideea sa fac un reportaj despre toate cultele astea religioase controversate. Am luat de la Departamentul Cultelor o lista cu toate organizatiile religioase interesante (unele interzise in alte tari) care incepusera sa activeze la noi si am inceput sa bat din usa in usa ca sa-mi realizez materialul. „Biserica Mormona” avea pe atunci sediul intr-un apt cu vrei 4-5 camere pe bd Unirii, la fantani. era mobilat office si plin de pusti americani in camasi albe si pantaloni negri. toti lucrau entuziasti. pe pereti se insirau portretele tuturor sefilor bisericii de-a lungul timpului. ma uitam sa gasesc barbati cu mai multe neveste, pt ca asta era cam ce stiam despre mormoni. seful bisericii din Ro locuia intr-o frumoasa vila in Cotroceni, insa fie nu era acasa, fie nu a vrut sa  ne deschida. asa ca am filmat poarta frumoasa din stejar masiv lacuit.

urmatorul popas a fost Baha`i, care aveau biroul in pta Romana. seful cultului era un cetatean arab. ne-au aratat poze cu cladiri futuriste- bisericile lor din alte tari, povestindu-ne cat de pasnic e Baha`i si ca e o „religie universalista”. totul era in forma de floare de lotus. multe pliante colorate care semanau cu ofertele de vacanta in tari exotice. peste ani, aveam sa aflu ca patronul unei mari clinici medicale private este Baha`i si ca face prozelitism printre pacienti.

sediul central al bisericii „Martorii lui Iehova” se afla intr-o casa mare prin sectorul 3, inconjurata de un gard f inalt, de fier. parea o cazemata. desi ne anuntasem vizita, am fost cu greu primiti. inauntru, mobilier nou, o secretara care ne-a servit cu sucuri si cafele. venise si seful organizatiei, pe care am retinut si acum ca il cheama dl Oul. cred ca si acum tot el e presedintele. f vorbaret si amabil, a deturnat diplomatic scopul vizitei noastre de la intentia de a face un reportaj neutru la o veritabila  ocazie de a promova organizatia si congresul ce urma. ne-a povestit ca ei nu depun juramant militar, nu recunosc niciun fel de autoritate in afara bisericii iehoviste si nu accepta transfuzii de sange. a insistat sa venim la adunarile lor si ne-a dat biblii care semanau cu niste manuale scolare pt clase primare. tiparite pe hartie de buna calitate, pline de fotografii colorate, una mi-a ramas si acum in minte: un barbat la costum in picioare langa o femeie asezata pe scaun care batea la masina. foto explicatia: „Dumnezeu i-a dictat lui Moise poruncile, la fel cum un director ii dicteaza secretarei sale scrisorile”…

pt ca pornisem de la congresul ce urma sa se desfasoare pe stadion, peripluul nostru a continuat la agentia de turism (f cunoscuta) care se ocupa de eveniment. si aici, surpriza, pe patron il chema…dl Gaina ! era suparat ca cei de la ONT voiau sa se bage in afacere.

in fine, reportajul a fost facut, congresul s-a tinutsi s-a ocupat dl Gaina. dl Oul ne-a sunat sa ne spuna ca a fost un succes. congresul se tine anual cred, in diverse orase ale tarii. in prezent , biserica „Martorii lui Iehova” numara circa 80.000 de membri. cand am facut noi reportajul, cifra oficiala era de vreo 20.000, iar in anul 2000 a ajuns la 40.000.

despre intalnirea cu 2 adepti ai bisericii sataniste, alta data…:)

Anunțuri

2 comentarii la “„what God wants, God gets…”

  1. CT
    05/10/2011

    In tineretea mea adesea am trecut pe langa o casa frumoasa ingradita cu un gard inalt , pe undeva pe la Popa Nan daca nu ma insel la intersectia cu Calea Calarasilor, si m-am intrebat mereu ce fel de oameni merg acolo ssi aveam impresia ca se intampla ceva rau acolo. de aceea cand eram singura grabeam pasul ca si cum ccineva ar fi vrut sa ma traga acolo.Mai tarziu am aflat ca era un cult anume , iar dupa revolutie am inteles mult mai bine .

    • iulicika
      05/10/2011

      fiecare este liber sa-si aleaga credinta. stirea de la care a pornit postarea mea pur si simplu mi-a amintit de perioada cand am realizat acel reportaj. multumesc pt comentariu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

informatie

Această înregistrare a fost postată la 03/10/2011 de în De pe raft şi etichetată , , , , , , , , , .

Arhive

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 3.157 de urmăritori

Răsfoieşte-mă

Follow Corina Ozon on WordPress.com

Blog Stats

  • 378,190 hits
ARTĂ FOTOGRAFICĂ: WWW.ALEXMAZILU.RO/CANVAS/
Octombrie 2011
L M M M V S D
« Sep   Noi »
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31  

Drepturi de autor

Toate textele de pe acest blog sunt protejate potrivit Legii nr. 8/1996 privind drepturile de autor si drepturile conexe. Nici un text nu poate fi preluat fara acordul autorului si/sau mentionarea sursei !
35+, by Corina Ozon

No matter the distance, there are connections.

A Study in Sarcasm

Ain't I a stinker?

DRAGOS G. CALINESCU - de la silabe la artă

DRUMUL UNUI PÂRÂU CĂTRE OCEAN

Cafeaua de dimineata

Cuvinte dintr-o ceașca de cafea

Murmur de soapte

Every Breath I Take...

La margine de timp

Credinta te poate ajuta sa muti muntii din loc, iar dragostea te ajuta sa ii treci...

dana moica

photography

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Ce poate fi mai frumos ca poezia și mai dulce ca iubirea?

omintecreata

nimic nou si totusi...poate

domnu' io

Courage doesn’t always roar. Sometimes courage is the little voice at the end of the day that says I’ll try again tomorrow. ~Mary Anne Radmacher

V. Mior Gavrilan, un neîmblânzit

aici despre anti/de/socializare, apostazie, mizantropie, nihilism, neniism, miorism sau despre iluzia libertăţii

Gino Stefan

Contemporary artist

cuvinte23

intr-o lume îmbâcsită de material o mai fi loc pentru vis?

BUCUCICRISTINA

Vrei să fii original? Atunci fii tu însuți. . .

%d blogeri au apreciat asta: