marea nu este de fapt atat de mare. este ca o cutie care inchide amintiri. fiecare val care vine spre mal, ascunde sub el o clipa din trecut. pentru ca eu cred ca nu este om care sa nu aiba o poveste legata de mare. marea duce cu ea si aduce de fiecare data iubiri aprinse, iubiri moarte, unele prea devreme, altele inainte sa se fi nascut. asa cum, de fiecare data cand revenim  la mare, realizam cu adevarat cat a trecut timpul. intotdeauna cand stai si privesti marea de pe mal, iar valurile iti ingroapa picioarele in nisip, iti amintesti de toate soaptele, imbratisarile in intuneric, saruturile grabite pe plaja. iti suna in urechi acordurile chitarei incercata de un pasionat ( pt ca de fiecare data s-a gasit un talentat pe malul marii!), revezi focurile de tabara si simti frenezia cand dansam ca nebunii cu paharele in mana. cand inchiriai un pat in care dormeam cate 2 si imparteam felul 1 si felul 2 la masa. cand gogosile erau suficiente la micul dejun, cand prieteniile se legau fara facebook.

am regasit marea si s-a redeschis si cutia cu amintiri. plecam, venim, dar ea ramane acolo, cu toate verile noastre pline de iubire si dezamagiri…cu toate povestile noastre.