ieri, o zi de vara frumoasa. asteptam. masina opreste la 12 fix in dreptul meu. urc si vad doi ochi senini si un zambet.

pe Victor il stiam de pe vremea cand lucram in Antena, iar el impartea biroul ( pe care si acum il imparte. ca de-aia imi plac mie oamenii care nu se schimba!) cu Marina Constantinoiu, fosta colega de fac, acum- redactor sef la Jurnalul National. dar pe Mana Ciutacu, sotia lui, o creionasem deja. de pe blogul ei, din postarile de pe facebook. o intuisem si stiam ca nu ma inselam: o persoana f calda, cu principii sanatoase, f draguta si modesta. fara sa faca vreun pic parada de numele ei.mi-a placut mult felul in care il sprijina si sfatuieste pe Victor, relatia pe care o are cu Vlad, fiul lor,si rabdarea pe care stie sa o acorde fiecarui prieten care are nevoie de ea (cat am stat impreuna, sms-urile si apelurile curgeau). ne propusesem de mai multe ori sa ne intalnim, dar nu ne potrivisem ca timp. intr-un final am reusit sa ne fixam ceasurile si iata-ne, eu, Mana si o amiaza frumoasa de vara, pe o terasa linistita in centrul Bucurestiului. ni s-a alaturat si Roxana, patroana terasei, prietena buna cu Mana. o persoana la fel de placuta si dinamica. discutiile au venit singure, fara sincope, pt ca ne asemanam f mult. empatie. noi si ziua frumoasa de vara de ieri…