Parca niciodata n-au fost atatea frunze in oras. Oriunde pasesti, pe oriunde o apuci, calci pe un covor de frunze. Vantul adie primavaratic, ca o pacaleala in noiembrie,  iti aduce frunze in par, pe guler, in cana cu cafea. Frunzele in agonie, strapunse de tocuri. peste tot sunt frunze de diverse marimi si culori. Ca paginile dezlipite dintr-o carte. Din mersul autobuzului, seara, frunzele alearga grabite , parca sa atinga cu varfurile fetele calatorilor lipite de geamuri. In dreptul unei clinici, printr-un geam imens, un batran in pijamale priveste inert dintr-un scaun seara de afara. Langa el , in picioare, o batrana, probabil sotia, il mangaie neincetat pe crestet si pe frunte. O pala de vant si o ploaie de frunze se izbeste de geam. Batranul tresare adus parca la viata. Autobuzul trece mai departe, in noapte, prin ploaia de frunze. ” ce sa fac, baiatul al mare de 12 ani nu-i place scoala, deloc. Dar din doua meserii, o-nvata el una! Pana iese tat-su de la puscarie, se fac amandoi copiii mari. Ce sa facem, doamna? Asta e viata.” filozofeaza simplu o femeie simpla oftand. Si iar o pala de vant aduce pe geamul deschis al autobuzului o ploaie de frunze. Femeia simpla inchide geamul cu zgomot si importanta. „Era curent tare” explica fara sa o fi intrebat cineva. Dincolo de geam, frunzele o privesc parca mustrator. Ca niste foi necitite dintr-o carte. O carte cu povesti de viata dintr-un noiembrie ca o pacaleala.