ziua asta trista, umbrita de plecarea lui Mile, a avut si o raza de soare. Ana, o alta camarada pe frontul presei (acum stabilita in SUA), m-a intepat cu condeiul ei fara egal si mi-a adus nostalgii. mi-a dedicat urmatorul post(http://madeinromanika.wordpress.com/2010/03/23/115/), o scurta istorioara desprinsa din realitatea plina de „bube,mucegaiuri si noroi” a meseriei noastre de jurnalist ( fost). care, a dracului, iti intra sub piele si se extinde ca o otrava:

„dedicatie pentru Corina:

era de ziua indragostitilor, ultima in romania mea, anul 2001. ma prezint in redactie in costumatia de la petrecerea de toata noaptea de unde am venit direct la munca, adica sarafan abia trecut de poponet, cisme pina la genunchi. redactorul sef, dom’ Gheorghe, zice: haida-de, ca am trait sa te vad la mini, si apropos ca mi-am adus aminte de propunerea ta, nu vrei tu sa te duci azi in canal sa faci materialul ala cu prostitutia minorilor de care mi-ai zis? mai, tovarase, stai nitel, adica nu ma vezi cum arat? lasa-ma sa ma duc macar acasa sa ma schimb. nu, te duci acum. m-am dus. m-am intors cu raie, cu bube, cu paduchi, in ziua aia am aruncat toata imbracamintea la cosh, eram plina de namol si de toate alea pe mine. cind ma intorc in redactie, ce zice sefu: filmul e perfect, acum du-te acasa si schimba-te ca avem nevoie de cap sincron cu tine.!!!!!!! )”

PS:  la tv, din ora in ora, pe Antena, Mile in Kosovo, Mile sub bombe, Mile la inundatii, Mile in Irak, Mile in ambuscada, Mile in redactie…dar Mile e unul, ala din sufletul nostru.