V-am spus de volumul colectiv al fanilor clubului cărților mele, intitulat „Pastile de nesomn”. Sunt 27 de povestiri despre o schimbare care le-a marcat viețile. Am dorit să-i provoc cu asta, pentru că și viața mea s-a schimbat de când mă aflu în postura de autor. Toate relațiile mele s-au reconfigurat, chiar și relația cu mine însămi. Acum am văzut cine merge cu mine alături mai departe și cine nu, cine a dorit doar să se hrănească sau să muște nițel din succesul și bucuriile mele. Am avut și dezamăgiri legate de unele persoane în care am crezut și am investit emoțional, sunt o naivă incurabilă când vine vorba de oameni, pentru că eu chiar cred că există în fiecare o parte bună, care învinge. Adesea, în demersurile mele de a-mi păstra atitudinea pacifistă, am fost probabil ridicolă prin insistențele mele. Pentru că eu, ca vechi ziarist de investigații, nu mă las până nu aflu adevărul. Consider că nimeni nu intră în viața ta fără un scop și nici nu iese când vrea, fără să dea explicații atât cât meriți. Și mai cred că nu este vorba de a încălca libertatea cuiva, atunci când vrei să afli adevărul. Suntem cu toții oameni liberi, dar nimănui nu îi place să fie amăgit cu iluzii.

Revenind la cartea de care spuneam, am constatat, și nu m-a surprins, că, atunci când vine vorba de alegeri, de schimbare, femeile sunt mai curajoase decât bărbații. Au resurse nebănuite să se ia la trântă cu viața și trec peste toate prejudecățile legate de gura lumii și mentalități. În „Pastile de nesomn”, veți putea citi despre suferințe și drame, sunt sigură că vă veți regăsi în câteva scene. Toți avem momente de cotitură, în care trebuie să decidem pe ce drum vom merge. Femeile au o capacitate mare de anduranță, însă, de obicei sunt primele care zic, „Stop! Până aici!”. Sindromul Stockholm nu mai e de actualitate. Vremurile s-au schimbat. Cu bărbații, lucrurile stau un pic altfel în momente de răscruce. În ciuda legendelor, se pare că sunt mai vulnerabili și au mereu nevoie de o reconfirmare a bărbăției ca să poată să meargă mai departe în alegeri. Dacă femeia e gata să ia viața în piept, cu doi copii, atârnându-i de poale, tocmai cu gândul la binele lor, bărbații confundă fericirea cu confortul, situația materială. Prind oareșice aripi doar când au o motivație, iar aceasta de obicei are chipul unei femei. Adică până nu înlocuiesc patenera/nevasta cu altă femeie, nu pot prinde puteri să se decidă. Și aici e o capcană, deoarece, în disperarea de a se agăța de o feminină disponibilă, de obicei prima care îi zâmbește frumos, pot confunda lesne starea asta cu iubirea. Pentru că, așa cum ziceam, e mai comod.

De ce toată această filozofeală? Pentru că răsfoind această carte, pe care am păstorit-o și provocat-o, mi-am dat seama că de-a lungul timpului am realizat lucruri împreună cu femei. Bărbați au fost mai puțini. Unii au dat bir cu fugiții la primul obstacol, alții și-au atins scopul și au plecat cum au venit, sau au spus vorbe frumoase și atât. Pot să număr pe degete bărbații care au stat alături până la capăt. Și, nu, acesta nu e un text feminist, cine mi-a citit cărțile știe că numai feministă nu sunt, chiar detest ipocrizia asta. Pledez pentru feminitate, ceea ce e altceva, și, da, există și bărbați adevărați. Nu îi bag pe toți în aceeași oală. Și mai recunosc că există și femei „vinovate” de această lașitate a unor bărbați, care nu au curajul să facă alegeri. Aceste femei le-au insuflat acestor bărbați că e mai comod să stai într-o relație amorțită, „pentru binele copiilor”, decât să ieși pe ușă spre orizonturile care abia te așteaptă să le cucerești. La fel cum, nu-i așa, e mai comod să vrăjești în online și pe WhatsApp, decât să ieși la un film sau o cafea. Doar de teama de a te convinge „pe viu” că persoana din spatele monitorului ar putea să fie altfel de cum o credeai. Hei, dar cu timpul ce facem? Alegerile au momentul lor. Iar cine nu poate alege pentru sine ce trebuie, nu va putea alege nici pentru copiii săi.

Textul integral poate fi citit și pe Catchy.

Foto Retroflash by Dana și Bogdan Beleiu