„Ceea ce m-a impresionat cel mai mult, nu au fost personajele, ci cum a știut Corina Ozon să redea ceea ce gândesc ele, să facă literatură din cele mai uzate și vulgare cuvinte, din cele mai prostești situații, pentru că e una să le descrii și alta e să scrii ca și cum ai fi Mircea, Cati sau Teo și toți laolaltă în aceași măsură.”

Articolul întreg îl puteți citi aici.