Guest Post Otilia Ţigănaş.

Fragmente din romanul cu doi autori “Cătălin și Otilia. Orgasme virtuale”, Otilia Țigănaș și Cătălin Bădulescu, o poveste hot despre seducții on line.

noiembrie 2014

CB:-Știi cum te văd eu, Otilie?!

OT:- ???

CB:-Te văd ca pe o statuetă de Tanagra, o perfecțiune din născare, peste care heruvimi geloși au suflat cuvinte și flacără!

OT:-Nu mă lua așa. Hey! Ești cu mine, nu cu fanele. Tu mă vezi EXACT cum mă ofer eu FB! Nimic sub, nimic peste.

CB:-Boon. Atunci știu altceva. Că de nu ai fi aparut acuma să vorbim, mi-ai fi lipsit. TARE.

BA greșești! Tu nu te oferi FB ca o statueta de Tanagra

Doar eu te văd astfel.

OT:-Mda…le ai cu astea. De sucit capu la fete. Ești buun! Vezi că te aruncash altan pe un cap mai căpos.

CB:-Ce gardă sus ai!

OT:-Am. Nu-i gardă. E măsura reală a lucrurilor.

CB:-Dar tu? Tu cum mă vezi doar așa, de pe FB?

OT:-SEXI

CB:-Poftim?????????????????? what??????

OT:-Râââd, la asta nu te așteptai!

CB:-Jur că nu! Apoi ești prima muiere care îmi zice că aș fi sexi

OT:-Cred. E punctul meu forte. Să spun ceva la care nu te aștepți. Apoi vine punctul slab, când fac EXACT ceea ce te aștepți să fac.

CB:-De spus o spuseși, cu sexismul, dar o și crezi?! Aiasta- i întrebarea!

Am burtă.

OT:-Acu nu știu cât de sexi ești live, eu te-am trecut prin filtrul băiatului pe care l-am iubit în școlile mari, cel cu care semeni tare

…………………………………

FB mesaj privat, a doua zi

CB– Şezi bine?

OT– Și încă pe ce curuț șăd bine!

CB – Fii atentă, scrisa din mers, acu, în direct:

Oniric vânt dormind la pupa

Trezeşte găinaţ de zână
Iubirea molcomeşte supa
Lapţilor trişti fără de vână
Indigo roz de turnesol
Aruncă rod în gama sol

 OT– Miștoo, ești primul băiat care mi-a scris un acrostih! Și timp ar fi avut băieții, vorba aia. Era practic imposibil (iată că n-o fost!) să-mi faci ceva ce n-a mai făcut nimeni. Iuui, chiar mi-ai rupt gura. Fii atent si tu, io-i dau titlu:

“Disfuncție erectilă cu lapți monocromi”

CB- De belea titlul!

OT- Râââd…ca-n filmele americane, Katalyne…this ACROSTIH is a date?

Na hai  mai fă-mi un acrostih cu OTILIE!

……………………………………………………………………

marți dimineața, decembrie 2014

CB– Voi bea cu tine cafeaua ăstei dimineţi. Am făcut-o la ibric mic, turcesc, din alamă. Un ibric bătut cu ciocanul. Îngust la gură ca un minaret, delicat ca un papuc de cadână. Aşa năduşeşte mai bine aroma cafelei. Cafeaua asta are gust de imam şi de serai. Dar are şi gust de frică, de caravane şi de dragoste.

OT– AI FĂCUT- OOO???

CB– Otilie, îi simt aroma în nări şi caimacul pe pielea limbii.

Daaa

Nu o simti?

Stai să scapăr ţigara

OT– Tu, eu “o fac” FUCK prozaic, sec, SAECO, la barul din centrul satului

bââz, aparate, pahar de plastic, buton, gata!

CB- Nuuuuu

OT– Baaaa

CB– Aia nu e cafea! E avorton de boabe siluite la râşniţă

OT– poetule careeşti!

CB– Hai să te vad!

OT– da-i mişto rău “avorton de boabe siluite la râşniţă”!

CB– Ce neam de orientali are cultul cafelei????

OT– turcii?

CB– Nu turcii

OT- ?????

CB– Armenii, iubirea mea. Mirata mea mirată, cu nume de fată…

OT– N-am ştiut…iubire

CB– Citeşte Cartea Şoaptelor

OT– Nu ştiu nici eu chiar tot. Cartea Şoaptelor?

CB– Da…UN FILIGRAN. O incizie emoţionantă şi dură în sufletul armenilor. Meşter chirurg a fost Varujan Vosganian. O carte despre FRICĂ, LAȘITATE şi ÎNŢELEPCIUNE. Şi despre cultul, ritualul şi oficierea cafelei.

Pe mine m-a învăţat să descânt cafeaua la ibric, pe foc mic, Davido dolcezza. David Ohanesian!