De când a apărut cartea „Zilele amanţilor”, nu am apucat să scriu despre sentimentele care mă străbat în postura de autor. Totul s-a întâmplat atât de repede şi de firesc, încât pur şi simplu nu am avut timp să povestesc despre ce se întâmplă cu mine. Uneori nu îmi vine să cred, alteori am impresia că lucrurile sunt aşa de mult timp. Pentru că, dincolo de bucurie, este o muncă suţinută. Aşa cum am mai spus, apariţia unei cărţi nu înseamnă aşezarea ei pe un raft în librărie. E şi un produs de marketing care trebuie tratat ca atare. Aşadar, în timpul liber, asta însemnând ca, după job, după îndatoririle de mamă, prietenă, iubită şi ce mai există la nivel relaţional, să mă ocup şi de susţinerea cărţii. Sigur, în afară de job, care impune un program fix, celelalte nu sunt neapărat în ordinea asta. De aici, tot felul de momente de nemomente apărute…If You know what I mean. Ca să nu o lungesc, cartea „Zilele amanţilor” şi-a parcurs drumul natural, a intrat în casa oamenilor cu fineţe şi „amanţii” au fost rapid „adoptaţi”. După cinci luni, se află la al treilea tiraj. Sunt adesea întrebată dacă am primit vreun mesaj negativ referitor la limbajul cărţii. Niciunul. Consider că, dacă a deranjat pe cineva, pur şi simplu a închis cartea, fără să îmi arunce cu noroi în faţă. A înţeles că e un act de scriitură în spatele căruia se află un om obişnuit.

Acum două săptămâni, editorul cărţii m-a anunţat că „Zilele amanţilor” se află pe lista titlurilor propuse pentru „Cea mai bună carte românească pe anul 2014”, votată de cititori pe site-ul bookaholic.ro. Ultima pe listă, la secţiunea „Roman”. Eu, o debutantă, cu carte ieşită în luna octombrie, printre atâtea nume consacrate. Sigur, e vorba de un top al cititorilor, deci mai mult de popularitate şi vizibilitate. Nu vreau să fiu ipocrită, mă aşteptam să fie pe primele locuri şi aşa a fost. Cititorii au ales ce le-a plăcut, iar „Zilele amanţilor” este a patra carte în topul preferinţelor pulicului şi pe locul doi la secţiunea „Roman”. Rezultatele vorbesc şi despre munca pe care eu o fac zilnic, între momentele de nemomente. Fanclubul cărţii, înfiinţat în urmă cu o lună, şi-a făcut treaba ca la carte, ca să zic aşa. Credeţi că e doar distracţe? Nu, tot în momentele…dar lumea vine de plăcere şi asta mă bucură.  În tot acest timp, volumul doi al romanului „Zilele amanţilor” se scrie. Şi cum s-ar fi putut numi altfel dacă nu „Nopţile amanţilor”? Că doar atunci mai e timp 😉