am mai spus ca imi place sa rasfoiesc printre post-urile vecinilor. aproape in fiecare zi citesc ce a mai scris Dan Negru, timisorean ca si mine. De viata…l-a scris inspirat din povestea unui comentariu. si astfel si-a adus aminte de inceputurile lui in televiziune, cand refuzul unui patron tv privat de a-l primi i-a schimbat de fapt drumul in cariera. Dan a colaborat la TVR, iar postul respectiv intre timp s-a desfiintat…Vi le amintiti? Povestile care v-au marcat? Oameni de atunci pe care i-ati reintilnit apoi? Uneori cei mari ni se par mari doar pentru ca stam noi in genunchi… zice Dan in final.

fiecare dintre noi avem desigur povesti care ne-au schimbat drumul. nepotrivirea orelor la o intalnire importanta, deziluzia unui interviu, aroganta unei persoane de care depindeam au fost de fapt niste trepte pe care am urcat, nu am coborat. imi amintesc si eu, prin anul `93, am fost chemata impreuna cu un coleg, cu care faceam echipa in investigatii, la o discutie pt o eventuala angajare la un post tv care urma sa se lanseze.de fapt ei fusesera cei care auzisera de noi si ne chemasera. noi, obisnuiti cu anchete grele, am venit plini de entuziasm. insa ce doreau ei? sa venim cu reportaje senzationale, gen „gaina care a nascut pui vii” sau „impuscati”…i-am spus colegului meu:”nu stiu tu ce ai de gand, dar eu pe aici nu mai calc”. si m-am dus la o alta televiziune privata, deja in functiune, care m-a cooptat in echipa de stiri si m-a lasat sa fac reportaje adevarate. acolo am invatat tv si am putut merge mai departe. ce s-ar fi intamplat daca urmaream „gaina cu pui vii” la postul care si astazi functioneaza cu succes si profesionalism,nimic de zis? sigur un salariu f mare, dar mai departe probabil ca nimic. subiectele mele nu ar fi avut loc in grila de selectie a materialelor difuzate in fiecare seara.

Dan Negru are dreptate.  Uneori cei mari ni se par mari doar pentru ca stam noi in genunchi…