Edward Hooper (tumblr.com)

 La salonul de frumuseţe din cartier, vânzoleala specifică în preajma Sărbătorilor. Multe femei se programează cât mai la limită. „Dac-ar putea, ar veni la cinci dimineaţa, doar ca să le stea bine părul şi anul viitor”, zice coafeza. Aranjează părul unei femei încă tânără şi cu faţă de păpuşă. Îi pune bigudiurile încet, le răsuceşte ca pe sarmale. Femeia tocmai era în toiul poveştii despre cât de puternică a fost ea că a rupt pisica după doi ani cu unul care era gelos. Iniţial am crezut că e vorba despre soţ. Nu, doamna avea un amant (deh, cum am putea încheia anul fără ei?), însurat, cu familie. Ea era divorţată, din câte am înţeles, cu doi copii. Pe scurt, amantul nu o lăsa să iasă mai nicăieri şi îşi exprima această dorinţă, cu orice ocazie, acompaniată de câteva palme răsunătoare. Nu de aplauze, ci lipite pe feţişoara de păpuşă a clientei cu sarmale în cap. Acum era mândră că, după doi ani de rolul de sclavă în care intrase, avusese tăria să „o rupă”. Povestea cu seninătate, ba chiar cu oarecare emfază scenele în care fusese agresată. De parcă tipul acela o alesese pe ea şi numai pe ea dintre milioane. Da, ca să o bată. „Dar, gata, i-am zis că s-a terminat. Anul trecut pe vremea asta ştii că am venit cu ochii vineţi la tine”, îi aminteşte coafezei care o aprobă din cap. Apoi continuă spovedania dând câte un bigudiu coafezei. Acum era cu un tip neînsurat, pe care îl cunoscuse pe Facebook. „Ţine la copii, ce nu s-a mai văzut. Îi scoate în oraş, îi plimbă…”. Cu alte cuvinte, doamna părea mulţumită. Era altceva.

După coafat, a intrat la cosmeticiană. Până se se închidă uşa, deja îi mărturisea acesteia că a uitat cum e să trăieşti normal, fără frică şi bătăi. „Dar de ce aţi stat atât cu animalul ăla?”, o întreabă cosmeticiana. După ceva vreme de frecventat, coafezele şi cosmeticienele devin un fel de psihoterapeuţi. Aşa că îşi permit să întrebe, din moment ce li se spun atâtea chestii. „Ca să nu fiu singură”, iar uşa camerei s-a închis.

Coafeza îşi face cruce. „Dumnezeule, are doi copii, prefera să apară în faţa lor bătută doar pentru a nu fi singură?”. Mi se părea un pic ironică situaţia. De obicei, femeile divorţează pentru că sunt bătute de soţi. Aici era o femeie divorţată ce avusese un amant bătăuş. Mai mult, nu avusese cu el o aventură, ci o relaţie de doi ani! Doar pentru a nu fi singură.

Singurătatea la români este foarte ciudat înţeleasă. Mai ales la românce. Toate pornesc de la respectul de sine. A face lucruri care îţi plac de unul singur nu este deplasat. Să călătoreşti singură, să ieşi la un restaurant singură, să vezi un film singură. Mai greu e cu ochii celorlalţi care privesc la toate astea. Astfel, o femeie care pleacă singură în vacanţă sigur pleacă „să-şi facă de cap”. O femeie care bea singură într-un restaurant a ieşit la agăţat sau are probleme cu alcoolul. La film e încă bine. Te amesteci cu mulţimea, nu ştie nimeni daca eşti cu cel din dreapta sau cu cel din stânga.

Asta dacă eşti o femeie singură. Când eşti singură şi ai doi copii e mai complicat. Se duce o luptă mare între mamă şi femeia care încă vrea să îşi trăiască viaţa. Disperarea de a avea un bărbat în preajmă, fie şi cu orele, duce la acceptarea celor mai urâte compromisuri. Devine un fel de „amantul nu ţi-l alegi, iei ce e la îndemână”. Complexul acesta se accentuează în preajma Sărbătorilor, când pe străzi şi la cumpărături se perindă familii întregi. Complet greşită gândirea asta nesănătoasă. Femeia are libertatea de a alege indiferent de statutul ei social şi marital. Că, decât bătută de Sărbători şi în rest singură, mai bine lipsă. Iar, când ai doi copii, numai singură nu eşti. Copiii sunt barometrul stării mamei. Ei sunt primii afectaţi de o legătură amoroasă a mamei. Aşadar, nu aduceţi în casă pe orişicine doar ca să vă păcăliţi că sunteţi într-o relaţie! Şi mai cu seamă nu vă grăbiţi să vă aruncaţi copiii în braţele primului bărbat care vă zâmbeşte frumos pe Facebook şi vă promite Sărbători de neuitat. Vouă vă trece, copiii împăturesc tot în valiza cu amintiri şi vă vor da cu ea în cap, când vă va fi lumea mai dragă.

Puteţi citi textul aici.