N-am mai văzut demult şotron desenat pe trotuare. Deşi acum există dale de piatră, trebuie doar scrise cifrele pe ele.
N- am mai văzut demult fetiţe sărind coarda (campionatele de 10 exerciţii, adevărate olimpiade între scări, blocuri şi apoi cartiere).
N- am mai văzut aproape deloc băieţi confecţionându-şi prăştii şi „gloanţe” din sârmă groasă colorată, cu care taţii înnădeau prin casă te miri ce.
N-am mai văzut aproape deloc cornete de hârtie suflate în ţevi de plastic şi care împungeau prin fustele doamnelor şi pălăriile domnilor.
N-am mai auzit aproape deloc „În oceanul Pacific/a ieşit un peşte mic…”, nici „La popa la poartă…”, prin care se eliminau pe rând copiii din cerc, uneori trişând la numărătoare ca să iasă cine trebuia.
N-am mai văzut demult copii alergând dupa fluturi pentru insectar şi culegând plante pentru ierbar.
N-am mai văzut copii căţăraţi în duzi şi murdari de la dude.
N-am mai văzut demult fluturi.
Like pentru un peisaj frumos, invite la un joc şi share la gânduri.
Un scris frumos și curat, ca tot cerul verii. Adânc precum ochiul alb al visului, real precum o pișcătură de țânțar. Mulțam Corina.
Eu iti multumesc, Magda. E un text mai vechi. Am vazut azi dude pe trotuar, mi s-a parut o risipa de frumusete si de amintiri…
Ți-ar sufletul- vioară să-ți fie de copil talentat ce ești 🙂
Cine vorbeste de talent…;)
Subscriu !!! 🙂
” N-am mai vazut demult” atata originalitate si exprimare fara echivoc, tot asa , cum n-am mai vazut demult sa-mi tresara inima si gandul si mintea, la citirea acestor randuri…
N-am mai vazut, n-am mai simtit, n-am mai dorit demult…din copilarie, cred !
Multumesc, Elena, pt mesaj. Ma bucur ca zici asta. Sunt adepta unei scriituri sincere, lipsita de ipocrizie. Zic eu ca mi-a iesit si in romanele mele 🙂