A putea sa recunosti cand ai gresit reflecta un anumit grad de maturitate. Este foarte greu sa faci pe cineva sa inteleaga ca a gresit, atata timp cat nu accepta ca ar fi posibil acest lucru. Din exterior, o asemenea persoana ar putea fi catalogata ca perfectionist. In interior insa se lupta cu proprii demoni ai neincrederii. Pentru ca, cine nu isi asuma ca poate gresi, nu poate sa isi asume nicio responsabilitate. Demonii vor iesi mereu la iveala si vor rade de el. Cu timpul va coabita cu ei, chiar vor deveni prieteni, iar cei din jur, dusmani. Astfel, prietenul cel mai bun, iubita, mama vor fi niste exorcisti obositi. Doar cei care ii vor accepta demonii vor putea sa ramana alaturi. Iar acestia nu sunt niste oameni extraordinari pentru ca accepta asta. Dimpotriva, sunt oameni slabi care prefera sa isi asume greselile altora in loc sa si le asume pe ale lor si sa mearga mai departe. Pentru ca au obosit sa mai iubeasca. Iar cine e prea obosit sa iubeasca nu mai e om.