Niciodata n-am avut in vreo tara straina sentimentul de acasa asa cum il am in Italia. Si nu pentru ca as gasi vreo asemanare cu Romania. Ci pentru atmosfera calda, de familie. Vanzatorii se poarta de parca ti-ar fi verisori, ospatarii ca cele mai grijulii gazde. Oamenii zambesc, sunt prietenosi, zgomotosi, duc o viata simpla. Mananca si beau bine, dar isi respecta fiecare centimentru de istorie respectandu-se pe ei insisi. Acum ma aflu intr-o orasel in care clopotele bat din jumatate in jumatate de ora. Pe altii i-ar deranja. Pe italieni, nu. Dangatul clopotelor le aminteste cu mandrie locul lor in istorie.