mergea prin caldura torida cu ursul de plus in brate. avea un mers caraghios , ca jucariile acelea intoarse cu cheia. transpirase si abia cara ursul mare cat un copil de 9 ani. in adidasi, pantaloni si tricou , femeia cu mers caraghios mergea inainte. taximetristii radeau, soferii microbuzelor din statie isi dadeau coate aratand spre ea, trecatorii o priveau curiosi. dar femeia nu vedea si nu auzea nimic. mergea inainte gafaind si abia tinand uriasul urs de plus. numara cu privirea distanta pe care o mai avea de parcurs. mai era putin. ochii au inceput sa-i straluceasca si pe fata i s-a intins un zambet. cu fiecare pas, zambetul se largea. abia astepta sa-si vada copilul tinand in brate ursul cat el de mare. acum, ca scapase de chimioterapie…