ieri dupa masa, in eternul aglomerat autobuz 300, un homeless, asezat comod pe un scaun, CITEA dintr-o carte. se rupsese total de zgomotul din jur si se cufundase in lectura. inainte de a cobori, si-a bagat grijuliu cartea cu coperti soioase intr-o punga cu carpe si a privit cateva secunde visator pe geam…

dupa ce am postat acest instantaneu pe FB, un amic m-a trimis la site-ul acesta : http://invisiblepeople.tv/blog/, care contine povestile de viata ale unor persoane fara adapost. un alt amic mi-a amintit ca la noi nu exista o preocupare organizata in acest sens. ne impiedicam de ei, ii blamam, ne enerveaza pt mirosul pestilential in mijloacele de transport in comun, insa fiecare dintre homelesi are totusi o poveste de viata. imi amintesc ca intr-una din recentele vacante in Franta, am prins venirea iernii destul de agresiva. pe langa transmisiile reporterilor din diverse zone ale tarii, absolut toate jurnalele dedicau spatii masurilor luate pt ajutorarea oamenilor fara adapost. fara comentarii rautacioase si fara a-i considera un rebut sau o povara. era vorba simplu doar despre o datorie sociala de a-i apara de frig. ceva firesc si civilizat. (foto caninest.com)