din ciclul povesti extraordinare, astazi despre un fost ziarist.

cu Mihaela am avut ocazia sa lucrez in televiziune. pe atunci era foarte tanara si un pic rebela. nu accepta niciun compromis si stia bine ce vrea. dupa ceva vreme, a disparut din redactia de stiri intr-o alta televiziune. drumurile noastre se despartisera. de cateva luni, ne-am intersectat, cum altfel?, pe calea virtuala. eu, aici, la Bucuresti, ea , dincolo de ocean, tocmai in California. intr-una din discutii, m- a lovit urmatoarea exprimare a ei: ” eu, ca terapeut respiratoriu, am intalnit...”. ce anume nu mai are importanta. whaaat? terapeut respiratoriu? nu cumva a gresit si a vrut sa spuna altceva? stiam ca este jurnalist. chiar unul bun si ambitios. nu-mi iesea din minte ce poate sa insemne asta. am intrebat-o. si ceea ce mi- a povestit depaseste imaginea pe care o am, aici, unde lumea medicala romaneasca se imparte in asistente si doctori.

„Terapeutii respriatorii lucreaza in spitale la terapie intensiva  si au grija de bolnavii care sunt intubati si respira cu ajutorul ventilatoarelor. Eu sunt specializata in pediatrie neonatala, adica lucrez cu prematuri.  ca sa ajungi RRT faci facultate de 4-5 ani, 2 ani preclinic si 2 ani clinic. la sfirsit trebuie sa treci un examen national dat de  National Board of  respiratory (www.nbrc.org) si pe baza caruia iti iei licenta in statul in care vrei sa lucrezi. Sunt trei nivele de terapeuti respiratorii: CRT, RRT, NPS . Cel mai avansat este NPS, neonatal pediatric specialist, un titlu pe care il detin si eu. Pentru fiecare nivel dai un examen separat, scris si simulare practica.  Simularile practice sunt unele dintre cele mai grele examene din USA.”

recunosc ca atunci cand am citit prima oare cele scrise de Mihaela, mi-am tinut eu respiratia. pt ca este absolut incredibil, de neimaginat in spatiul mioritic asa ceva.

„Fiecare pacient la terapie intensiva are un medic, o asistenta si un terapeut respiratoriu. Eu fac ce imi spune doctorul insa am o anumita libertate in deciziile medicale pe care le iau. de exemplu , pot ajusta nivelul unei medicatii pe baza rezultatelor de laborator sau pot schimba nivelul de oxigen in functie de cum se simte pacientul. Turele sunt de 12 ore, incep la 7 seara si termin la 7 dimineata, de 3 ori pe saptamina. Cind incep, citesc fisa pacientului, fac un examen fizic, verific ventilatorele , fac tratamentele cu pricina. Uneori ma duc la nasteri, cind e un prematur, intubez copilul sau il resuscitez daca este nevoie.”

no comment. cand Mihaela mi-a povestit asta, i-am zis ca, in viziunea mea, ea practic lucreaza cu moartea. la ultima frontiera a vietii. dar cum a ajuns un ziarist sa faca asta? „Scoala americana este extrem de diferita de cea romaneasca. In tara, eram convinsa ca nu pot studia nimic in legatura cu stiintele exacte. iar aici, datorita metodelor lor, am reusit sa ma descurc foarte bine.” Mihaela este licentiata sa practice aceasta profesie in California si poate fi gasita pe http://www.rcb.ca.gov/.