da, da, da! mergem la aeorobic si masaje, dar mai si citim. in anul ce tocmai se duse, am terminat jurnalul Constantei Buzea- Crestetul ghetarului. dincolo de marturiile unei femei triste, lipsita de aprecierea si respectul sotului Adrian Paunescu, jurnalul are o valoare extraordinara prin rememorarea unor intalniri cu mari scriitori. pur si simplu am devorat relatarile momentelor petrecute alaturi de marele Mircea Eliade in experienta americana traita de sotii Constanta Buzea si Adrian Paunescu. Mircea Eliade, acasa, alaturi de sotie, Mircea Eliade la catedra, ca profesor adulat de studentii americani, Mirca Eliade sceptic dand un interviu lui Paunescu. fragmentele din discutiile cu el privind cultura si religiile popoarelor, gesturile personale ( cum ar fi cel al aprinderii pipei), Mircea Eliade adulmecand mirosul sarmalelor ( o surpriza din partea Constantei Buzea), toate acestea sunt scene imortalizate de nepretuit. pt ca pe Mircea Eliade il stiam din cartile sale emotionante si fantastice, insa nu il stiam cum era acasa la el. Constanta Buzea, cu sensibilitatea ei aparte, a reusit sa redea tabloul unei Americi a anilor `70, vazuta prin ochii romanilor ca un taram SF. demn de retinut modul in care se desfasurau cursurile la facultate: studentii asezati cum se simteau bine- pe scaune, pe jos, cu cafelele si tigarile de rigoare, discutiile. de neuitat reactia unor studenti americani la prezentarea baladei Miorita: de ce sa-l omoare cel ungurean si cel vrancean pe cel moldovean ? aici aveti o problema de nationalism ! :).

acum mi-a picat in mana cartea suedezului Torgny Lindgren- Miere de bondari. un stil interesant, dar extrem de ciudat. nordicii au o viziune morbida asupra vietii. hmmm…