astazi m-am trezit intre galeti de flori: crini,trandafiri,jerbere,tuberoze,margarete si alte flori pe care nu le cunosc. dar putin dezamagita. pentru ca mi-am dat seama tarziu ca niciunul dintre noi nu conteaza cu adevarat decat pentru cel caruia ii pasa cu adevarat.

ca marea noastra problema este ca nu ne dam ocazia unul altuia sa ne explicam gesturile.  si , atunci cand intentiile si gesturile nu sunt explicate, ele de fapt  NU conteaza pentru celalalt.

„ce am vrut sa spun”, ” ce am vrut sa fac„, „ce mi-as fi dorit”, toate acestea raman la tine. ceilalti nu vor afla,  deoarece nu ti-au dat ocazia sa explici. pentru ca, de fapt, nu ii intereseaza. este ca si cand tii ascuns ceva in pumn , iar gestul de a deschide pumnul iti este oprit. ceva de genul: nu-mi arata, ca stiu eu ce ai acolo. dar sigur ca nu stie…

si atunci ce rost au relatiile intre oameni ? la ce mai vorbim de fenomenologia relatiei (OMG, ce frumos suna!) ? cand incepe si unde se termina o relatie sociala ?

cineva, pe care eu il consideram si inca il consider foarte important in viata mea, mi-a demonstrat aseara o teorema personala: cel pe care tu il consideri cu adevarat important nu te considera intotdeauna la fel de important si pe tine.

si nici nu este obligat sa faca asta. aici este marea tristete…

PS: nu este vorba despre partenerul de viata !