Pe Daniel Robu l-am cunoscut acum ceva ani, când lucram la Antena 1. Am asistat la realizarea unor videoclipuri şi mi-a plăcut modestia lui, deşi era „pe val”, cum se spune. Nu avea aerele unei vedete cu pretenţii, căreia nu-i convine nimic. Îmi amintesc că stătea nopţile în cabina de montaj şi se implica în clipurile sale. Mereu atent la imaginea sa, nu a dat niciodată prilej de bârfă, nu s-a expus imprudent în public. A fost mereu selectiv la apariţiile sale în presă. Nu a apărut de dragul de a apărea cu orice preţ şi oriunde. El si-a construit popularitatea doar prin muncă, prin talentul său şi melodiile sale. Nu a intrat în conflict cu nimeni şi e foarte discret în privinţa vieţii personale. Când a debutat în România, Daniel era deja cunoscut în străinătate, avusese un turneu în Germania, iar melodiile sale erau în playlist-ul posturilor de radio din Londra. Ce mi-a venit de prima oară în minte când l-am cunoscut a fost „Uite, un artist cu mult bun simţ!”. Dar mai important este ca acelaşi lucru îl spun şi acum, dupa atâţia ani. (Se mai întâmplă să ne întâlnim la piaţă 🙂 )Pentru că Daniel nu s-a schimbat şi îşi vede mai departe de drumul lui cu succes. Eu l-am întrebat despre debut, cum a intrat în viaţa sa Silvia Lăuneanu, fata cu vioara, şi ce a mai făcut în ultimul timp, iar Daniel mi-a răspuns cu acelaşi bun simţ, cum îl ştiam.

Cam pe la 12 ani când am intrat în contact cu muzica lui Elvis Presley. Cam în aceeaşi perioadă am început cursurile de chitară, canto şi pian. Încet-încet, de la cântatul în faţa blocului, am ajuns să cânt la festivaluri interjudeţene şi să câştig premii, care mi-au dat putere să merg mai departe.

În anul 1999 am cunoscut-o pe Silvia Lăuneanu cu ocazia unui concert de-al meu la Timişoara, am rezonat foarte bine şi, în acest fel, am început prima noastră colaborare pentru melodia „Fata cu vioara”. Interesant este faptul că, în acel moment, melodia era compusă în proporţie de 80% şi aveam nevoie neapărat de o vioară. Iată că nimic nu e întâmplător! După acest prim pas, ne-am dat seama că putem face mai mult şi am pornit împreună la un drum lung, care ne-a adus multe bucurii. Proiectul a încetat de comun acord pentru că amândoi ne doream să încercăm şi alte drumuri muzicale.

Revenirea la cariera solo este abia la început. Simt că am multe de arătat de acum înainte, însă în viaţa mai sunt şi mici obstacole şi sincope cărora trebuie să le facem faţă şi mergem înainte cu vocaţia pe care o avem.

Într-adevar este mai greu singur, dar sunt obişnuit. În viaţa mea artistică au existat multe paradoxuri. Unul dintre ele a fost acela că primul meu turneu nu a fost în România, ci în Germania. Altul, atunci când piesa „Between 2 whispers”, de pe primul meu album- „Another end”, a fost difuzată de BBC Londra. Exemplele pot continua.

Întotdeauna am susţinut, atât cât a fost posibil, pe oricine care am simţit că are talent şi dorinţa de a realiza ceva în viaţă. Este o meserie foarte grea şi necesită multă răbdare, înţelepciune, dar şi multă muncă.

 În prezent aş vrea să lucrez la un nou proiect şi, bineînţeles, am în plan şi anumite colaborări cu artişti de peste ocean. Vedem ce ne rezervă viitorul.