Plecasem de-acasă cu gânduri mari, vedeam, aşa cum scria Borges,ca meseria de gazetar poate să însemne împlinirea unui destin romantic, lumea îmi stătea la îndemână tocmai pentru că-mi era atât de străină şi de rece, puteam s-o cuceresc fie şi numai de teamă să nu mă cucerească ea pe mine, şi atunci când reporterul şi-a văzut visul împlinit, când viaţa mea căpătase un destin romantic, mi-am jurat că n-o să abandonez niciodată meseria asta care-mi curgea prin sânge înainte de a o descoperi, şi această mărturie târzie, de toamnă, vine ca o izbăvire, aşa că trebuie să vă spun că am fost de atâtea ori la fundul prăpastiei, cu jurământul rupt în mii de bucăţi în mine şi în gând, dar niciodată n-am putut s-o fac până la capăt, fără să-mi explic de ce sau, mai bine spus, fără să vreau să ştiu cu adevărat de ce, şi n-aş fi terminat-o niciodată cu ea de frică, de ruşine, ci mai degrabă de scârbă, tocmai de aceea vin cu această mărturisire, să-i mai jur o dată credinţă într-o vreme urâtă şi tulbure, fără căpătâi şi orizont, e jurământul acela care te asigură că nu e totul pierdut, că mai e o şansă, jurământul acela de teamă, dar şi de dor, jurământul care să te mai lege încă o dată de ceea ce erai legat dintotdeauna, un jurământ de supravieţuire în propria-ţi meserie, supravieţuire înlăuntrul tău, supravieţuirea din tine…
cu autorul randurilor de mai sus am avut privilegiul sa fiu colega la inceputurile presei post-decembriste,studenti fiind, chiar prin `90-`91` la Curierul National. lucra acolo, dar pe post de sefisor de rubrica, si actualul „mic mogul” cu aspiratii in politica, D.D., cu care cel despre care vreau sa va vorbesc era si concitadin si coleg de apartament.cu chirie. iar mai tarziu, aveau sa contruiasca impreuna „un imperiu intr-o republica”, primul slogan al Jurnalului National, care a fost prima retea nationala de ziare din Romania de dupa `89. aici l-am reintalnit. eu lucram la Antena.
la momentul Curierul National si dupa, eram toti entuziasti si gata sa schimbam lumea. atunci, cine nu avea talent si nu muncea, nu rezista in presa. insa el era si talentat , si muncitor, si f. ambitios. modest, insa cu personalitate.  avea un stil al lui propriu, ce avea sa devina parte din brandul personal si pe care mai incearca unii si azi sa-l copieze. acel stil un pic zeflemist, persiflant, in fata caruia nu stii cum sa reactionezi, insa cine il cunostea citindu-i doar reportajele vedea talentul si sensibilitatea, dar si dorinta de a spune lucrurilor pe nume oricat ar durea si cu toate riscurile.
mi-a placut la el si imi place si acum ca este un barbat de presa, fiindca nu ii este teama si isi asuma consecintele. nu a facut si nu face compromisuri. a avut primul talk-show tv de noapte din Romania cu un succes cred ca neegalat. conduce un ziar. si din postura asta a inteles ca, intr-o societate care promoveaza non-valori, gustul romanului pt lectura trebuie stimulat si diversificat. si a demonstrat ca este si un bun  strateg de marketing venind cu conceptul de insert de carte si cd in ziare. a preferat sa intrerupa in plin succes talk-show-ul tv din respect pt telespectatorii sai, pt a nu fi nevoit sa faca vreun compromis. din cand  in cand, a mai avut cate o editie premium,  cu un invitat special, intr-o intamplare speciala.
nu a putut sta nepasator, pentru ca face parte din familia cavalerilor care vor sa duca lupta corect pana la capat. si a chemat romanii la „miscarea de rezistenta” impotriva subculturii si a prostului gust. a initiat festivalurile Folk you si Tarafe si famfare.
astazi, la 44 de ani, el spune „Am aceleaşi aripi, dar am alt zbor”.
la multi ani, Marius Tuca !
PS: astazi este si ziua unui alt ziarist la care tin mult-Adelin Petrisor . la multi ani!