Fragment: ”„Mi-a fost dor de tine”, mi-a mai zis şi m-a mângâiat pe obraz. Când mi-a zis asta, am izbucnit în plâns. El m-a luat în braţe. I-am zis sughiţînd: „De ce nu rămâi acum cu mine de tot?”. L-am simţit cum înghite un nod şi a răspuns: „Cati, dacă te blochez, eu mă retrag”. De data asta m-am înfuriat. Se purta ca un căcat. Voia să facă pe victima, când eu eram victima. „N-ai decât să te retragi. Asta vrei de fapt, dar n-ai avut curajul să spui. Pentru că îţi tremură chiloţii”. “N-am chiloţi”, zice el. M-am oprit şi iar m-a apucat râsul. Ăsta era Mircea. L-am muşcat de faţă de ciudă. El m-a luat strâns în braţe şi mi-a zis „Cati, va fi bine”. Apoi, s-a uitat la ceas, se făcuse târziu. Era trecut de miezul nopţii. Niciodată nu mai stătuse aşa de mult la mine. Deci se poate! Probabil că trebuia să mă mărit, ca să stea la mine o noapte întreagă, eventual.”
„Amanții Corinei Ozon, atât Zilele, cât și Nopțile lor, sunt deja mai mult decât simple cărți, sunt un fenomen: peste tot se vorbește despre ei, și simți imediat că trebuie să-i cunoști și tu. Și, dacă o faci, sigur nu regreți după: Corina te conduce cu un stil inconfundabil în lumea lui Mircea și Cati, unde vei râde, vei aștepta cu sufletul la gură următoarea aventură, vei pica pe gânduri, vei reflecta la propria ta poveste de dragoste. Cu o scriitură bine șlefuită, Corina Ozon din Nopțile amanților apasă și mai tare pedala față de romanul ei de debut. Se citește repede, e savuroasă, memorabilă și, inevitabil, te face să vrei mai mult!“ (Cristina Nemerovschi)
„Scriitura Corinei Ozon reușește un lucru cu adevărat dificil. Să abordeze într-o manieră lejeră un subiect aparent frivol și să dea în același timp impresia de seriozitate și profunzime. De fapt, textele Corinei nu sunt frivole, dar relevă, în maniera unui Milan Kundera, de exemplu, superficialitatea ca structură a lumii și, în special, a lumii oamenilor moderni, care iubesc pe fugă, colorat, zgomotos și la limita inconsistenţei. Literatura aceasta se citește cu plăcere și cu anxietate pentru că ne regăsim total în ea, pentru că plângem și râdem în ea, pentru că ne privim ca într-o oglindă. Iar râsul, iarăși în cheia lui Kundera, survine eliberator din contemplarea zadarnicelor și veșnicelor chinuri ale dragostei, puse iar și iar în aceleași «ridicole iubiri».“ (Doru Căstăian)
„Cu 100% mai multă adrenalină de budoar, Corina Ozon învârte măiastru cuvintele pe pagină, încât nu mai știi dacă citești cu adevărat o carte sau o ai chiar aici, lângă tine, în pauza de cafea de la job, ascultându-i personajele care nici măcar nu sunt personaje, ci ei și ele dimprejurul tău. Atât de reale sunt.“ (Alexandru Voicescu)