Corina Ozon

Colecționar de povești, hacker de minți și sentimente, furnizor de stări.

NOPŢILE AMANŢILOR

11067642_10205216769792225_1287489141_oFragmente:

”Apoi mi-a zis o chestie, în stilul lui, care m-a pus pe gânduri: ”Auzi, Mircea, toți zic să nu gândim cu coaiele, la decizii importante. Dar îți spune Nelu o chestie. Ba fix cu alea să gândești. Și știi de ce? Că viața trece, iar coaiele se scofâlcesc. Și rămâi, la final, un trist cu coaiele uscate. Măcar să faci ce-ți place în viața asta”. L-am întrebat dacă, după un timp, creierul e bun la ceva. Mi-a zis că, la un moment dat, coaiele se transferă în creier și atunci gândim cu el. ”Dar una e să ai în creieri niște coaie vesele și alta e să ai coaie triste. Mă-nțelegi?”. Asta era filosofia lui Nelu. ”Dar tu cu ce gândești acum?”, l-am întrebat. Mi-a răspuns că el e în faza de transfer nefinalizat. Și am râs amândoi ca idioții.”

„De câteva zile, de când sunt copiii la soacră-mea, mi-am dat seama că sunt singur şi că mi-era dor de un futai cu Cati, ca de o bere rece vara. Şi nu era numai futaiul. Mi-era dor de fiinţa ei, de respiraţia ei, de felul în care mă mângâia. De cum stăteam noi unul lângă altul, după ce ne-o trăgeam, şi vorbeam tâmpenii. Ea râdea tot timpul la glumele mele. Odată, când mi-o sugea, ţin minte că i-am zis „Mai uşurel, Cati, că mă gâdili cu omuşorul!”. A râs de s-a sufocat cu pula mea în gura ei divină, chestie care mă excită şi acum, când mă gândesc la ea.”

”Muream de dorul lui, îl uram pentru că nu putea fi cu mine, ca să îi simt îmbrățișarea de bărbat adevărat, nu ca a molâului de Epaminonda. Să facem împreună cumpărături, să umblăm ca amețiții prin magazine. Să mâncăm la fast food, că lui îi place, dar matracuca de nevastă-sa nu-l lasă. Deși pe copii îi duc la Mc, o prefăcută. Doar un motiv să nu îl lase să facă ce îi place. Eu l-aș lăsa, și l-aș iubi în fiecare zi, ne-am fute fără să ne grăbim și să ne ascundem. I-aș face mâncare, Mircea adoră ciorbele, i-aș spăla și aș fi frumoasă pentru el. Știu că e topit după corpul și părul meu. Nu, el a ales să stea cu acritura aia de nevastă-sa. Care nu îi oferă nimic din ce pot eu. Și, atunci, să stai pentru plozi? Păi, vorba lui Clau, copiii oricum cresc și îi doare în cur ce ai făcut tu cu viața ta. Vorba aia, tu îți fuți viața pentru ei degeaba. Nici nu i-o suge, că mi-a povestit Mircea cum a încercat o dată și l-a zgâriat cu dinții toanta naibii. Iar la futut e plină de mofturi și mereu zice că e obosită. Nu se dă în vânt nici să facă mâncare, atunci cine să-i mai înțeleagă pe bărbații ăștia. Ce o fi în capul lor. ”

„Deodată, perdeaua de la duş s-a dat la o parte şi a apărut Cati goală. Mi-a zâmbit şi era frumoasă. Am prins-o cu o mână şi am adus-o în cadă lângă mine. Ea m-a cuprins cu braţele pe după mijloc şi mă săruta pe toată faţa. Am tras la loc perdeaua de la duş, nu ştiu ce pula mea aveam, chiar atunci mă gândeam să nu facem băltoacă pe jos. Am cuprins-o şi eu şi am sărutat-o pe gură. Mi-a băgat limba în gură, apoi mi-a supt-o pe a mea. Aşa făceam noi, era un fel de „ce dor mi-a fost de tine!”. Pe măsură ce ne sărutam, mi-era tot mai poftă de ea. O frământam pe spate şi o strângeam la piept cu putere. O simţeam a mea, iar ea a ştiut întotdeauna să mă lase să cred asta. Am rezemat-o de perete şi am ţinut-o de fund, fundul ei divin!, ea a ridicat un picior pe cadă, iar eu am intrat în ea până la capăt. Duşul curgea pe noi, iar, când a terminat Cati şi a strigat, s-a ţinut de el şi l-a scăpat pe gresie. Stropii de apă veneau pe feţele noastre şi atunci am terminat şi eu. Cati gâfâia uşor. Eu am luat duşul de pe jos şi am spălat-o de sperma mea, care i se prelingea dintre picioare.”

„„O mai iubeşti, Mircea?”. Când m-a întrebat Nelu asta, am simţit o mie de ace în inimă şi vreo două mii de fluturi-molie în stomac. Pentru că atunci când ziceam „Cati”, îi simţeam trupul cald în braţele mele, felul în care tremura la orgasm şi auzeam vocea ei şoptită în urechea mea, când spunea că mă iubeşte. Mi-am dat seama că sunt nebun după ea. Că m-aş fi făcut Spiderman sau Batman sau ce pula mea era mai rapid pe lumea asta, ca să merg şi să o iau de acolo. Atunci m-am gândit la toate nopţile în care a plâns singură după mine şi m-am simţit ca un căcat, cum spunea ea.”

„Când m-am trezit dimineaţa, era trecut de ora nouă. L-am sunat pe Nelu să mă învoiască el de la birou. Cati îmi zâmbea goală din pat. Făcea ce făcea şi reuşea să mă umple de fericire. Nu îmi punea întrebări cretine, nu mă futea la creieri cu poveşti lacrimogene, nu mă presa. Era suficient că există goală în pat. Îi simţeam mirosul de sub cearşaf  şi îmi venea să mă bag înapoi lângă ea. M-am dus la baie, ca să-mi iau chiloţii şi şosetele. ”

„Prima oară, am crezut că nu văd bine. Era ceva lume aşezată pe scaune, iar în faţă se afla un microfon la care vorbea un tânăr îmbrăcat în blugi şi cu mult gel pe cap, de parcă îl linsese pisica. „Despre Gino nu pot să zic nimic rău. Decât că îmi datorează 1000 de lei, pe care vă rog să-i strângeţi şi să mi-i daţi”. Cei prezenţi au început să vocifereze indignaţi de tupeul puţoiului. O doamnă mai în vârstă, cu pălărie pe cap, a venit şi i-a smuls microfonul din mână, apoi l-a îmbrâncit. Gelatul s-a dus flegmatic pe scaun, iar doamna cu pălărie a început să vorbească cu voce tremurată: „Pe Gino l-am iubit ca pe copilul meu. Îi coseam mereu blugii între picioare, că tot timpul se freca şi îi rupea. Eram vecini de când s-a mutat el cu chirie. Îmi lăsa banane pe clanţă, noaptea”. La faza asta, toată lumea a început să râdă, iar gelatul a început să fluiere admirativ: „Mamaie, cu asta ţi-ai spălat păcatele!” (…) Femeia cu pălărie începuse să bată câmpii, când, la un moment dat, povestea cum a venit Gino, răposatul, la ea şi i-a zis că nu se simte bine. L-a întrebat ce are, iar el i-a spus că, atunci când era mic, mama lui îl freca la „ouţe” şi îi trecea. Aşa că ea n-a stat prea mult pe gânduri şi l-a frecat ca să-i treacă. Au început chiar un fel de tratament, zice ea, că el venea cam la două săptămâni ca să-l frece pe „ouţe”. Şi că, din toate, obiceiul ăsta îi va lipsi cel mai mult. După care a izbucnit în plâns.”

„Larisa a început să se roage prin uşă de Cati să deschidă. Atunci i-a spus „E Mircea cu mine. Nici pe el nu vrei să-l vezi?”. De după uşă nu se mai auzea nimic, apoi s-a deschis uşor şi a ieşit un cap ciufulit cu părul roşcat. Când m-a văzut, a deschis uşa larg şi am sărit unul către celălalt în acelaşi timp. Am luat-o în braţe şi am mângâiat-o pe păr. Cati a început să plângă încet. Larisa ne-a băgat pe amândoi în casă şi a închis uşa. Am cuprins-o pe Cati cu ambele mâini de faţă şi o priveam în ochi. Avea cearcăne şi nu era machiată. Dar şi aşa era frumoasă. Era îmbrăcată într-o pijama cu elefanţi roz şi, cum stătea desculţă pe gresie, părea un copil. Am ridicat-o şi am pus-o pe pantofii mei şi am mers aşa cu ea prin casă. „Nu te mai las aici, vii cu mine!”, i-am zis.”

„„Băi, Mircea, ştiu un loc unde ospătăriţele aduc berea pe ţâţe şi, dacă eşti băiat bun, te şi lasă să le sugi un sfârc”. Să mor eu, Nelu ăsta nu viseaza toată ziua decât pizde şi ţâţe. După şedinţa de dimineaţă, m-am uitat pe Facebook. Cati îmi răspunsese la mesaj. „Bine” şi pusese o inimă roşie. Mă iubeşte pizda. Am sunat-o şi, când i-am auzit vocea aia de pisică somnoroasă, băi, m-am topit acolo pe birou. Tot. M-am scurs şi m-am strecurat pe sub uşă până sub fusta Irinei, fata de la recepţie, şi m-am întors înapoi. I-am zis lui Cati că mi-e dor de ea şi că vreau să ne vedem. A zis că ora 6, eu am zis că da. Habar n-aveam dacă venea Teo acasă mai devreme, mă durea fix în cur. N-avea decât să vină soacră-mea să stea cu copiii, că şi aşa i-a recomandat doctorul mişcare. Nu mă gândeam decât la gura lui Cati cum ţine linguriţa şi o linge. Iar mi s-a sculat.”

„Fusesem la o cină pe întuneric, unde m-am simţit foarte bine. În sfârşit, am vorbit şi eu fără să fiu întreruptă, iar Mircea chiar m-a ascultat acolo, pe întuneric. Nu mă mai stresam de cum îmi stătea părul sau dacă m-am făcut bine cu creionul la ochi. Era un întuneric, să-ţi bagi degetele undeva. Iar ospătarul care s-a ocupat de noi, Lucian îl chema, era un dulce. Simţeam eu prin întuneric că, prin ochelarii ăia ai lui, se uită la mine. I-am zis lui Mircea că întunericul nouă ne prieşte şi că ar trebui să luăm becuri mai slabe în casă, poate aşa ne înţelegem mai bine.”

„Mioara mi-a zis că sexul e important până mori. Că bărbaţii, orice educaţie ar avea şi oricât de frumoasă le-ar fi nevasta, nu refuză niciun sex oral. Haide, că Mioara bătea câmpii! Mi-am amintit că eu nu-i făcusem lui Mircea sex oral. Am încercat o dată, când am luat-o în mână şi nu ştiam ce să fac. „O ţii în mână ca pe o banană şi o lingi ca pe îngheţată”, mi-a zis el. Dar tot nu m-am priceput, iar el a zis că îl zgârii cu dinţii. M-am uitat pe ascuns la filme porno, ca să văd cum fac alea, dar nu mi se părea că era ceva diferit de ce făcusem eu. Aşa că am lăsat-o baltă şi nici Mircea nu mi-a mai zis nimic. De unde am dedus că nici el nu se dădea în vânt după sex oral.”

„L-am întrebat pe Iulius cum merge afacerea cu pompe funebre. Mi-a spus că, în general, bine. Lumea moare, dar se cam zgârceşte când e vorba de înmormântare. „Fac pachete de reduceri şi se cam duce naibii profitul”. L-am întrebat ce pachet de reduceri se poate face la aşa ceva. Mi-a spus că depinde de aranjamentele din sicriu, dacă vrea clientul să ţină un speech. Poftim? Speech la înmormântare? Păi, e la conferinţă? „Se obişnuieşte acum să vină prieteni apropiaţi şi rude să vorbească despre decedat, să îşi amintească întâmplări comice, lumea râde, atmosfera se destinde, apoi merg şi petrec la restaurant”, mă lămureşte el. Eu ascultam uimită de cât de mult s-a schimbat lumea asta, dacă a ajuns să petreacă la moartea cuiva.
„Draga mea, rostul este să îi cointeresăm şi pe comercianţi. Că, dacă toţi se duc trişti la pomană, nu mai au poftă de mâncare. Beau câteva pahare, se îmbată, plâng şi pleacă. Aşa, eu asigur entertainmentul, adică îi binedispun, şi veselia e asigurată”, îmi explică Iulius. Apoi mi-a povestit cum are ofertă de lux, „gold premium”, adică sicriul e purtat pe muzică de şase fete dezbrăcate, care arată foarte bine. „Şi cum merg alea goale pe stradă?”, întreb eu uimită. Hai, că am crezut că le-am auzit pe toate la viaţa mea! El m-a asigurat că nu merg pe stradă, plimbă sicriul de la capelă la groapă, prin cimitir. „Păi, şi pentru asta plăteşte mortul 2000 de euro?”, întreb eu uimită, că atât îmi spusese că e tariful. „Mai mult decât la curvele vii”, am mai zis eu.”

„Văd că s-a făcut ora şapte şi n-a mai dat niciun semn. Nu-i dau sms nici moartă. Nu trebuie să vadă că îmi pasă. Taci, că mi-a dat el un mesaj: „Nu pot ajunge în seara asta. Soacră-mea şi-a rupt un picior. Mâine vin sigur. Mi-e dor de tine, tâmpito”. Hai, că e nesimţit. Nu putea să îmi spună că nu vine? Ca să nu-l mai aştept ca o caraghioasă. Iar hoaşca aia acum şi-a găsit să-şi rupă picioarele? Gata. Nici nu ne-am împăcat, că a început cu căcaturile lui. A naibii aia care te mai primeşte. Mai du-te în pizda mă-tii şi lasă-mă-n pace”

„M-am apropiat încet, aveam pe mine o cămăşuţă scurtă de noapte, cu bretele. Epaminonda mă privea admirativ. A întins mâna către mine şi eu m-am aşezat lângă el în pat. S-a pus peste mine şi a început să mă sărute, tot cu bale, dar mai puţine. Mă gândeam să caut pe net ceva care să oprească excesul de salivă. Bunica sigur ştia vreun leac şi pentru asta. A coborât cu săruturile pe gât, apoi pe burtă, iar în timpul ăsta îmi mângâia sânii. Eram groaznic de excitată şi am vrut să îl apuc de sculă, dar el mi-a dat mâna la o parte continuând să mă sărute pe gât. Deja nu mai puteam, voiam să mă fut şi gata”

„„Sunt clienţi cărora toată viaţa lor le-a plăcut să meargă la femei şi pentru asta nu s-au uitat la bani niciodată. Alţii nu au mers, pentru că ştiau de frica nevestei, dar au strâns bani ca să-şi facă damblaua asta la înmormântare”. Eu rămăsesem cu gura căscată. Mulţi idioţi erau pe lumea asta…Adică dai o viaţă banii pe curve şi nu te saturi nici după moarte! Nu te gândeşti la familie, copii, nimic. I-am zis lui Iulius că mi se pare inutil, din moment ce mortul nu mai ştia oricum. „Dorinţa clientului e o onoare pentru noi”, mi-a zis Raiu solemn. Să cad în cur şi alta nu! Onoare pentru un mort care voia să se fâlfâie cu sicriul pe patru pizdulici goale. Nu, că bărbaţii ăştia nu ştiu multe! L-am întrebat dacă are ofertă şi pentru femei, adică să fie plimbate cu sicriul de bărbaţi tineri dezbrăcaţi. A zis că nu, că femeile au tendinţa să se pocăiască la bătrâneţe şi să pozeze în sfinte după moarte. Şi m-am gândit că aici are dreptate.”

„Când a venit Epaminonda, Larisa umbla în patru labe prin casă şi lătra, Cami se dezbrăcase la sutien şi fuma iarbă, întinsă pe biroul lui. Iar Cami se afla cu Catina în dormitorul nostru. M-am dus şi eu către el clătinându-mă: „Bu-bu-nă seara, iu-iu-bi! Girls wanna have fuck!”, i-am zis cu limba împleticită şi râzând. Soţul meu a avut un moment de ezitare, apoi a zis: „Simţiţi-va bine, nu vă încurc”. M-am dus în dormitor şi am rugat-o pe Cami să se mute cu fetiţa în camera de oaspeţi. „Sozzul meu vrea intimitate”. Abia puteam să vorbesc. M-am dus la bucătărie şi am mai băut cu fetele, apoi am început să plâng. Îi trimiteam mesaje lui Mircea, că-l iubesc, că îl vreau acolo.”

„„Mi-a fost dor de tine”, mi-a mai zis şi m-a mângâiat pe obraz. Când mi-a zis asta, am izbucnit în plâns. El m-a luat în braţe. I-am zis sughiţînd: „De ce nu rămâi acum cu mine de tot?”. L-am simţit cum înghite un nod şi a răspuns: „Cati, dacă te blochez, eu mă retrag”. De data asta m-am înfuriat. Se purta ca un căcat. Voia să facă pe victima, când eu eram victima. „N-ai decât să te retragi. Asta vrei de fapt, dar n-ai avut curajul să spui. Pentru că îţi tremură chiloţii”. “N-am chiloţi”, zice el. M-am oprit şi iar m-a apucat râsul. Ăsta era Mircea. L-am muşcat de faţă de ciudă. El m-a luat strâns în braţe şi mi-a zis „Cati, va fi bine”. Apoi, s-a uitat la ceas, se făcuse târziu. Era trecut de miezul nopţii. Niciodată nu mai stătuse aşa de mult la mine. Deci se poate! Probabil că trebuia să mă mărit, ca să stea la mine o noapte întreagă, eventual.”

„Mi-a spus că are invitaţii la un restaurant select, unde se mănâncă pe întuneric (…) Deşi auzisem de localul ăsta de la Silviuţa-puţa, asistenta şefului, că ea e la curent cu toate mondenităţile. A fost cu un olandez acolo, iar ăla se descheiase pe întuneric la pantaloni şi a pus-o să i-o frece până a terminat. Ei i s-a părut marfă, mie mi se părea greţos să îţi faci laba într-un restaurant. Sper să nu-i treacă prin cap lui Epaminonda să mă gâdile cu ceva pe acolo, că-l fut.”

„Am vrut să mă închei la halat, dar Epaminonda m-a luat în braţe, m-a pus cu burta pe masă peste restul de shaorma şi mi-a ridicat halatul. „În sfârşit!”, mi-am zis. Dar a început să mă bată peste cur cu o curea. Ei, futu-ţi gâţii mă-tii, nu m-a bătut mama şi mă baţi tu? M-am ridicat brusc şi i-am dat o palmă peste faţă. Epaminonda a rămas blocat şi a scăpat cureaua pe jos. Eu m-am rezemat de masă şi mi-am strâns halatul. Am început să plâng. El a venit repede şi m-a luat pe braţe şi m-a dus în dormitor. Mă mângâia pe faţă şi îmi zicea întruna:”Nu mai plânge, Cati!”. „

23 comentarii la “NOPŢILE AMANŢILOR

  1. AndreeaT
    23/03/2015

    Heheee se apropie 🙂 Abia astept! Succes maxim!

    • Corina Ozon
      23/03/2015

      da. acusica 🙂 multumesc. Andreea, tu esti in fanclubul cartii pe Facebook?

  2. AndreeaT
    23/03/2015

    Nu, din pacate 😦 … Nu mai am facebook de vreun anisor, e mai bine asa 🙂
    E singura modalitate de a fii in fanclub?

    • Corina Ozon
      23/03/2015

      Pe blog, sus, in meniu, in dreapta, e si o pagina dedicata Fanclub. Putem comunica acolo fara probleme. Orice idee, propunere ai, nu te sfii sa o faci. te pup

  3. Pingback: Ce mai face Cati? |

  4. Andreea P
    02/06/2015

    Nu stiu daca a mai intrebat cineva, dar … va aparea si varianta ebook?

  5. laura
    19/06/2015

    la constanta cand?

  6. ramona
    26/06/2015

    Cartea asta are si o continuare?

    • Corina Ozon
      26/06/2015

      Care dintre carti, Ramona?

      • ramona
        08/07/2015

        Ultima carte”Nopțile amanților” Le-am citit pe amandouă în 3 zile! Îmi plac mult cartile care ma tin lipite de ele si ma deconecteaza, și asa au fost si carțile tale . Sper intr-o continuare pentru ca cele doua mi-au dat o stare de bine, m-au amuzat și mi-a placut abordarea ta franca!
        Felicitari pentru carți!

    • Corina Ozon
      08/07/2015

      ma bucur, Ramona. multumesc

  7. Ana Durbaca
    07/07/2015

    Vrem continuare la „Noptile amantilor” !

  8. henrietta
    08/07/2015

    Clar, vrem continuare la „Noptile amantilor” ! Ce se intampla cu Cati si Mircea?

  9. Radu
    02/11/2015

    „Pula in gura ei divina”…foarte „cultural ce pot sa zic..un fel de film porno numai ca nu e video ci e scris..si totuși vad ca unele femei apreciază asta,ceea ce înseamnă ca le place „cartea” desigur doar nu altceva..as vrea sa citesc si eu „cartea” împreuna cu una din domnișoarele care apreciază „cultura” si la final după „”comedia”” „divina” sa îmi spună daca i-a plăcut..;)..ironic vorbind la adresa limbajului din carte si de ce nu la posibile doritoare si nerăbdătoare dornice sa afle următorul capitol

    • Corina Ozon
      03/11/2015

      evident. un client al unor siteuri precum sentimente.ro ce poate zice?

  10. Roxana
    25/01/2016

    Pur si simplu mi-ai readus zambetul pe buze cu aceste carti. Le ador. Nu cred ca voi mai citi vreodata ceva atat de sincer si sa traiesc in acelasi timp fiecare cuvant. Multumesc. Felicitari !!!!!!!!!!

  11. Mihai Adi
    17/03/2016

    Cand apare si continuarea la „noaptea amantilor”? Ma tine in suspans ….:(( ador acest roman …am citit ambele carti in 3 zile ,le ador !!

    • Corina Ozon
      18/03/2016

      Mihai, a apărut în noiembrie „Amanții 3.0”. Se găsește în librarii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Arhive

Enter your email address to follow this blog and receive notifications of new posts by email.

Alătură-te altor 3.150 de urmăritori

Răsfoieşte-mă

Follow Corina Ozon on WordPress.com

Blog Stats

  • 375,684 hits
ARTĂ FOTOGRAFICĂ: WWW.ALEXMAZILU.RO/CANVAS/
Mai 2017
L M M M V S D
« Apr    
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031  

Drepturi de autor

Toate textele de pe acest blog sunt protejate potrivit Legii nr. 8/1996 privind drepturile de autor si drepturile conexe. Nici un text nu poate fi preluat fara acordul autorului si/sau mentionarea sursei !
35+, by Corina Ozon

No matter the distance, there are connections.

A Study in Sarcasm

Ain't I a stinker?

DRAGOS G. CALINESCU - de la silabe la artă

DRUMUL UNUI PÂRÂU CĂTRE OCEAN

Cafeaua de dimineata

Cuvinte dintr-o ceașca de cafea

Murmur de soapte

Every Breath I Take...

La margine de timp

Credinta te poate ajuta sa muti muntii din loc, iar dragostea te ajuta sa ii treci...

dana moica

photography

IMENSITATEA IUBIRII CU MARIA BOTNARU

Port cuvântul, că-i sunt omul, care-i duce-un rost, ca pomul: Nu-i pe lume armonie mai înaltă și mai vie, ca frumoasa POEZIE! Maria BOTNARU

omintecreata

nimic nou si totusi...poate

domnu' io

Courage doesn’t always roar. Sometimes courage is the little voice at the end of the day that says I’ll try again tomorrow. ~Mary Anne Radmacher

V. Mior Gavrilan, un neîmblânzit

aici despre anti/de/socializare, apostazie, mizantropie, nihilism, neniism, miorism sau despre iluzia libertăţii

Gino Stefan

Contemporary artist

cuvinte23

intr-o lume îmbâcsită de material o mai fi loc pentru vis?

BUCUCICRISTINA

Vrei să fii original? Atunci fii tu însuți. . .

%d blogeri au apreciat asta: