Acum o săptămână, mai exact pe 23 septembrie, am lansat la Muzeul Național al Literaturii Române din București noua mea carte „Povești scrise în palmă”. Moderator a fost Loreta Popa, care se ocupă și de PR-ul instituției, și pe care o cunosc de decenii, de când lucram împreună în presă. Înainte de începerea evenimentului, a început să plouă ușor, apoi din ce în ce mai tare, astfel că îmi pierdusem speranța că vor veni cei care s-au anunțat. Nu numai că au venit, dar au ajuns și persoane care mi-au făcut surpriza de a fi prezente, cum au fost scriitoarele Eugenia Crainic, sosită din Arad, Silvia Grigore și Cristina Onofre din Pitești. Sau o cititoare de-ale mele de la prima carte, care a venit în baston, pe jos, pentru a celebra încheierea ședințelor de citostatice. Și toți cei care au ales să fie alături de mine în acea seară de vineri, absolut magică.

Magică, da, pentru că au fost tot felul de semne în spiritul cărții: după ploaia de vară, un dublu curcubeu. Iar în timpul evenimentului, a intrat una dintre pisicile muzeului, defel deloc prietenoasă, care, nu doar că nu s-a speriat în mijlocul mulțimii de oameni, s-a alintat de câțiva, după un mic tur al încăperii, și a ieșit. O prietenă, Candice, mi-a adus un inel cu aripi, cu trimitere la un detaliu din pictura de pe coperta cărții.

Artista Adriana Badea, cea care a realizat lucrarea „Aripi pentru degetul mic”, ce a stat la baza coperții cărții, a expus lucrarea în original, absolut splendidă. După intorducerea făcută de Loreta, o gazdă caldă și răbdătoare, Dan Burcea, critic literar, care a scris prefața cărții, a avut o intervenție online direct din Franța, și a citit următoarea scrisoare, pe care mi-a dat voie, cu generozitatea care-l caracterizează, să o reproduc aici:

„Dragă Corina îți mulțumesc pentru invitația de a fi alături de tine, de cei care au contribuit la apariția cărții tale și de toți cei prezenți la această lansare găzduită de prestigiosul Muzeu al Literaturii Române. Va transmit tuturor calde salutări din Franța.

Mulțumesc de asemenea de a-mi oferi ocazia să scriu despre Poveștile tale scrise în palmă. Sunt onorat să figurez în paginile ei prin Prefața pe care am avut bucuria să o scriu. Acolo am subliniat talentul tău literar, bogăția și profunzimea trăirii personajelor tale, adevărate tipologii umane demne, verosimile și atât de apropiate nouă, contemporanilor lor.

Știu că volumul pe care îl lansezi în această seară reprezintă o provocare importantă pentru tine ca scriitoare, abordând un gen literar nou, cel al prozei scurte. Este un pariu reușit pentru care meriți felicitările criticii și cele care vor veni ale cititorilor tăi.

Dă-mi voie, te rog, să mă adresez editorilor tăi spunându-le ca nu s-au înșelat să te însoțească în această curajoasă întreprindere culturală, că au crezut în tine și te susțin.

Publicului care este de față, dar și cititorilor – mulți – care vor veni, aș dori să le împărtășesc o convingere personală care vine din experiența și dragostea ce le port scriitorilor și literaturii. Când priviți un scriitor – ca în această seară, aici, împreună cu Corina – să știți că aveți în fața dumneavoastră o ființă cu totul specială, frământată de mii de întrebări, de dubii, de speranțe, de o trăire intensă și uriaș de mare pentru a cuprinde în sine toate personajele care și-au ales un domiciliu secret în sufletul ei. Nu există nici o fărâmă din lucrurile pe care ființele pe care ea le-a creat fără să nu fie trecute prin sufletul și imaginația ei.

Întrebat într-o zi de ce scrie, marele scriitor argentinian Jorge Luis Borges a răspuns prin aceste cuvinte rămase de atunci celebre : „Scriu pentru mine, pentru prietenii mei și pentru a îmblânzi mersul vremurilor.”

Sunt fericit să mă număr printre prietenii tăi și te felicit încă o dată pentru această carte căreia îi doresc un drum bun către inimile cititorilor.

Cu prețuire, DB”.

Cleopatra Lorințiu, scriitoare, jurnalistă, diplomat, care a scris recenzia pentru coperta a patra, a completat discursul de înaltă ținută intelectuală al lui Dan Burcea. Când a vorbit Cleopatra, toată lumea i-a sorbit cuvintele. Mentalitatea ei modernă, dublată de umorul fin și de sinceritatea ei i-au cucerit pe cei prezenți. Oamenii continuau să vină, iar sala a devenit neîncăpătoare, astfel că mulți au stat pe holul muzeului și au așteptat sesiunea de autografe. Cleopatra Lorințiu și Dan Burcea mi-au făcut marea onoare de a gira scriitura mea și nu am cuvinte să le transmit recunoștința mea.

Violeta Borzea, editoarea Colecției de Literatură Română Contemporană Violet (Ed. Național&Ed. Artă și Literatură), a vorbit în stilul ei elegant despre cum s-a născut acest volum de proză scurtă. Cartea conține inserții de poeme în proză și voi explica foarte curând ce m-a inspirat să fac acest lucru.

Una dintre marile surprize a fost Camelia Cavadia, scriitoare și prietenă, pe care o apreciez. Cu modestia care este specifică și cu timiditatea devenită o marcă, ea a punctat câteva idei, printre care și contextul literar care ne-a apropiat.

Simona Hodoș, jurnalistă și manager cultural, care trăiește în Canada, fostă colegă de presă din vremuri post-decembriste, a evocat cu emoție acea perioadă, și mă bucur că am prins-o în România 🙂 Actrița Ana Calciu, pe care am cunoscut-o prin Simona, a recitat despre iubire din Vasile Voiculescu, absolut neprogramat. Și astfel s-a încheiat extraordinar acea seară, vorbind despre iubire, pentru că și cartea despre asta povestește, despre iubire în toate formele ei. Am sărbătorit cu prosecco 🙂

Voi scrie și despre carte, dar și despre impresiile pe care deja le primesc după lectură. Cartea poate fi comandată de pe site-ul meu sau de aici.

Vă mulțumesc tuturor pentru tot! Urmează evenimentul din Brașov, pe 7 octombrie, la ora 18, la Librăria „Șt. O. Iosif”!