Am ajuns la Viena pe 22 octombrie, spre seară, și am fost preluată de la aeroport de Andi Rădiu, de care m-am apropiat pe drumurile jurnalismului. Am sosit la invitația Laurei Hant, președinta Asociației „Mihai Eminescu” Viena, motorul mișcărilor culturale din comunitatea locală. Evenimentul a fost organizat în parteneriat cu Institutul Cultural Român din Viena. Seara am savurat tradiționalii cârnați cu murături și tortul la fel de celebru de la cunoscuta cafenea Sacher. A doua zi dimineață am umblat puțin pe urmele lui Mihai Eminescu, la statuia ridicată în fața Bisericii Ortodoxe, și în parcul Stadtpark din centrul orașului, unde el obișnuia să se plimbe. Pentru că de Viena se leagă anii de studiu ai Luceafărului, Asociația „Mihai Eminescu” Viena, condusă de Laura Hant, a organizat, cu o zi înainte să aterizez, un tur la domiciliile în care Eminescu a locuit pe perioada studenției. Această acțiune a celebrat un an de la sădirea unui vlăstar din teiul lui Eminescu din Iași chiar în Stadtpark. Acum vlăstarul e un copăcel frumos, pe care Laura îl vizitează cu drag zilnic, și este Teiul lui Eminescu din Viena.
Seara, pe 23 octombrie, ne-am adunat la ICR Viena, unde i-am cunoscut pe Irina Cornișteanu, directoarea institutului, pe Harald Troch, parlamentar austriac și începător la limba română, pe care-și dorește să o învețe foarte bine, pe Grigore Sadovici, prim-secretar în afaceri consulare- Republica Moldova, și pe scriitorul Dan Dulciu. Irina Cornișteanu a deschis seara și îi mulțumesc pentru cuvintele frumoase. La fel cum m-au impresionat vorbele lui Dan Dulciu. Andi Rădiu a fost moderator, iar eu am vorbit despre cele opt cărți ale mele, vedeta serii fiind, desigur, romanul „Codul lui Zoran”, apărut anul acesta la Editura Herg Benet. Am avut o seară frumoasă, întreruptă doar de vântul puternic care a bătut apoi toată noaptea. Laura Hant mi-a înmânat o plachetă personalizată din partea Asociației, iar eu i-am dăruit o lebădă Ostara. Toate acestea le puteți viziona la sfârșitul articolului, într-un mic film extraodinar de frumos, realizat de Sorin și Sandu Cucui de la Style Arts, cărora le mulțumesc. Tot ei au făcut și fotografiile.
Despre Viena sunt multe de spus. E un oraș cu o atmosferă aparte, respiră cultură prin toți porii, un oraș viu care te îmbie la tot pasul cu ceva de calitate. L-am mai vizitat ca turist cu ani în urmă și mă bucur că am avut ocazia să-l revăd. Nu pot încheia fără a adresa un „Mulțumesc!” din inimă Laurei Hant, Irinei Cornișteanu, lui Dan Dulciu și lui Andi Rădiu! Mulțumesc, Asociația „Mihai Eminescu” Viena și ICR Viena, pentru oportunitatea acestui eveniment! Mulțumesc Agenției de presă Diaspora Azi pentru sprijin în promovare, Sorin Cehan, și Alexandrei Bondoc pentru ospitalitate! Vă mulțumesc celor care ați înfruntat furtuna și ați ajuns la eveniment, ca și celor care mi-au scris mesaje cu regretul că nu au putut fi prezenți!
Mai jos aveți fotografii și filmul despre zilele mele de neuitat la Viena. Și s-a întâmplat astfel datorită oamenilor fantastici pe care i-am întâlnit.
Foto și film stylearts.eu
Câteva impresii modeste despre acea seară frumoasă de octombrie, petrecută la ICR,
Vă doresc mult succesîn continuare și fie ca muza să vă fie alături și pentru multe alte volume la fel de captivante,
https://imigrantanonim.wordpress.com/2018/11/07/ozonoterapie-sufleteasca-cartile-corinei-ozon-la-viena/
Anca, îți mulțumesc foarte mult pentru articol! Îl voi prelua și eu pe pagina de Facebook a blogului. Mi-a făcut o mare plăcere să ne cunoaștem, poate data viitoare va fi o vreme mai prietenoasă! Te îmbrățișez și aștept o poveste 😉