S-au încheiat și ultimele două săptămâni din luna mai, și turneul pe tărâmul nord-american, despre primele săptămâni din America am scris deja. Aici percep timpul altfel, parcă trece mai repede, sau poate e doar gândul că îmi iau zborul spre casă. Distanțele mari reconfigurează totul, chiar am început să mă obișnuiesc și cu distanțele de aici, unde timpul se adaptează spațiului. Au fost două săptămâni de Canada, cu evenimente, cu oameni diferiți, cu locuri și drumuri străbătute, cu emoții, peisaje și, mai ales, povești, multe povești.

Am intrat în țara frunzei de arțar pe 16 mai și am fost preluată de Magda, care m-a așteptat cu bucurie, ne revăzusem deja la evenimentul din Troy, Michigan. La Toronto, Iuliana Pacso prin Scriitori din Canada, un proiect Tradicious, pregătise deja evenimentul de pe 18 mai. Ne-am întâlnit cu românii din comunitate la Parkview Forest Community Center și am stat până la închiderea locației. A venit lume multă, la Toronto am mai fost, așa că marea partea deja mă cunoștea din noiembrie. Am adus și aici „Codul lui Zoran”, iar Magda și-a lansat cea de-a patra carte „Pradă, în capcana timpului”. Mi-a plăcut foarte mult atmosfera și modul în care cei prezenți ascultau dialogul nostru literar și ceea ce povesteam despre cum ne scriem cărțile. Practic, am implementat deja cu Magda, un fel de „rețetă” la lansări: vorbim liber și interacționăm cu publicul, fără să ne repetăm. Am constatat din turneul canadian de anul trecut că facem o echipă și am decis împreună să ne prezentăm și acum la fel, cu atât mai mult cu cât ea e un scriitor de limbă română în Canada și un blogger citit. Iuliana Pacso s-a dovedit un profesionist și mă bucur că evenimentul a avut succes.

Au urmat două întâlniri mai restrânse la Campul Românesc-Hamilton și în Kitchner, la Simpley Elegant Flowers&More (prin amabilitatea Marianei Țuțuianu), pentru că în comunitatea românească tocmai avusese loc o tragedie (decesul Dianei Secășan, care se lupta de anul trecut cu o boală incurabilă). Am avut astfel ocazia să remarc felul în care o veste despre moarte capătă reverbații mari într-o comunitate cu media de vârstă încă în putere, asemenea unei cutii de rezonanțe mică pentru un impact mare. Dar am remarcat și solidaritatea oamenilor în fața răscrucilor de viață. La Kitchener, am primit de la Aura o șapcă…Zoran 🙂 Iar la Câmpul Românesc am fost întâmpinate cu un tort cu coperțile cărților noastre, foarte bune cărțile, hehe!

Între timp mi s-a îndeplinit una dintre dorințe, care anul trecut nu a fost realizabilă din motive meteo: am ajuns la cascada Niagara. Drumul până la ea a fost un bonus, grație ghidului excelent în persoana Magdei, care mi-a arătat un traseu presărat cu crame, într-o zonă viticolă, un „Drumul vinului” canadian, și un orășel foarte european și frumos, situat între localitățile Niagara on The Lake și Niagara Falls. Zona unde unde se află cascada e foarte animată, un mic Las Vegas. A fost una dintre cele mai frumoase zile, pentru că ce e mai frumos decât să ajungi într-un loc despre care ai învățat în școală și credeai că e doar un punct în atlasul geografic?

Cealaltă dorință care mi s-a îndeplinit a fost să ajung în rezervația de indieni, despre care îmi povestea Magda. După Kitchener, am fost în rezervația nativilor „Six Nations”, care se întinde pe 190 de kilometri pătrați, cea mai mare din Canada și singura din America de Nord care cuprinde triburile reprezentative Mohawk, Seneca, Oneida, Cayuga, Onondaga și Tuscarora, constituite în asociația Iroquois. La sfârșitul anului trecut, numărul membrilor depășea 27 de mii, din care aproape 13 mii trăiau în rezervație. Aici, nativii dețin magazine cu pandantive făcute de ei, din care am luat și eu câteva cu vârfuri de săgeată și cristale, haine și cele mai ieftine țigări, motiv pentru care sunt foarte vizitați. Rezervația nu e delimitata de restul teritoriului canadian, iar peisajele păstrează ceva din natura puțin atinsă de mâna omului.

Dar, așa cum vă spuneam, timpul trece repede, și a venit Montreal, pentru că așa pare, că vin orașele spre tine. Pe 25 mai ne-am adunat la Resto Mamaia, unde evenimentul a fost transmis live. Dar înainte de asta, vreau să vă spun că mi-a plăcut Quebec, iar Montreal m-a cucerit prin mixul american și francez. Am privit panorama orașului de pe Chalet Mont- Royal, de unde poți face fotografii grozave oricât de prost e device-ul.

Lansarea cărților s-a bucurat de succes și audiență, a beneficiat de promovare datorită publicației ZigZag Român-Canadian, care a scris un articol, Escu Tv, unde va fi difuzat un interviu cu mine și Magda, și Live LTVRO Canada-Multicultural Television, cea care a transmis live întreg evenimentul. Am avut onoarea și plăcerea de a-i cunoaște pe președintele Asociației Canadiene a Scriitorilor Români, Leonard Voicu, și pe președinta Asociației Culturale Române, Corina Luca. Pe Ala Mindicanu, liderul Comunității Moldovenilor din Quebec și al Consiliului Național al Diasporei din Canada- Republica Moldova, și pe poeta Liuba Sirbu. Aceștia mi-au facut surpriza de a-mi oferi diploma si medalia cu prilejul Centenarului Unirii, „pentru contribuția importantă la promovarea și păstrarea limbii, istoriei si culturii române in Canada”. A fost un moment emoționant.

Ne-am întors la Toronto, am revăzut prieteni din copilărie, acum, ultimele pregătiri înainte de a mă întoarce acasă. Însă ultima duminică din călătoria mea peste ocean am petrecut-o pe singura bucată de pământ românesc din Ontario, Câmpul Românesc. Alături de prieteni, aproape de o bisericuță cu clopotnita, unde se spune că ți se îndeplinesc dorințele, și lângă o replică în miniatura a Mesei Tăcerii. Aceleași legende spun că în locul unde se afla masa există o energie vindecătoare. Ce am fi noi fără povești? Le auzim și le scriem, cu gândul că și dorintele altora se vor îndeplini. Sunt și mă declar româncă, oriunde merg, pentru că bagajul genetic nu-l poți pierde pe drum. Pentru că rămâne în povești.

Plec cu amintiri împachetate, cu o mie de imagini și senzații imprimate în memorie, dar și cu marea bucurie a călătoriei, bagaje de drum lung care nu mă vor împovăra niciodată, ci mă îmbogățesc. Am dus „Codul lui Zoran” peste ocean, deja se citește și în Canada, am lăsat câteva exemplare și la Librăria Românilor, de unde pot fi comandate online. Mulțumesc și de data aceasta, Canada! Mulțumesc, Iuliana Pacso, și mult succes! Mulțumiri, Mihaela și Adrian Donțu, Simona Hodoș, Cristina Sofronie, Adrian Ardelean! Mulțumesc prietenilor vechi și noi! Călătoria continuă! Pe 2 iunie, la ora 2 PM, lansăm „Codul lui Zoran” la Bookfest, stand F26, Pavilion B2, Romexpo, București.

Mai jos, puteți urmări întregistrarea evenimentului de la Montreal.