Am trecut deja de prima jumătate a lunii mai, a treia săptămână de ședere a mea pe continentul nord-american. Am avut două evenimente în America, la Troy, în Michigan, pe 5 mai, și la Chicago, pe 13 mai. Prima mea aterizare direct în Statele Unite ale Americii, la Detroit, și primele mele întâlniri cu românii din comunitățile de aici. Am lansat romanul „Codul lui Zoran”, înainte de lansarea oficială din România, care va fi pe 2 iunie, la Târgul de Carte Bookfest. Primul eveniment a fost la Troy, în Sala Socială a Bisericii Sfânta Treime, organizat de Societatea Agora Detroit, reprezentată local de un grup de femei inimoase condus anul acesta de Ella Meluță. Inițiativa a aparținut Mirelei, membră Agora, o prietenă care mi-a citit toate cărțile și își dorea de anul trecut să ajung în America. A venit multă lume, au fost multe suprize, iar gazdele s-au ocupat de toate detaliile. Invitata mea a fost Magdalena Manea, scriitoare româncă stabilită în Canada, care și-a lansat cartea „Pradă, în capcana timpului”, iar împreună am vorbit despre scrierile noastre, despre contextele culturale care îi apropie pe oameni, indiferent de distanță. Preotul Călin Borborovici a susținut cu mult entuziasm această întâlnire, iar un alt invitat, Dorin Nădrău, s-a pregătit impecabil pentru a-mi face o prezentare publicului, ce poate fi citită și în articolul din ziarul Curentul Internațional, al bunului amic comun Ștefan Străjeri, jurnalist și scriitor emigrat în America, de asemenea invitat de seamă. Am rămas cu frumoase momente de la acest eveniment ca și cele din ajun, imortalizate de Mircea Vișan, care deține postul de radio local românesc. Ștefan are o impresionantă bibliotecă la el acasă, și colecții de ziare și cărți vechi. Voi scrie pe larg despre el. Au fost câteva momente inedite la întâlnirea cu românii din Michigan. O data că o fosta colegă de facultate, Anca, emigrata de mulți ani, e plecata în Florida și nu a putut veni. Însă si-a trimis tot grupul de prieteni pe la care au circulat cărțile mele. Drept dovada au venit cu un exemplar din „Zilele amantilor” pe care Anca l-a luat cu autograf chiar la lansare, în 2014, pentru ca se afla atunci în România. Un alt moment a fost prezența unei foste colege din școală generală, Lili, venită în vizita la o prietenă. Deja mi se transmite ca romanul „Codul lui Zoran” nu poate fi lăsat din mână.

 

 

         În următoarele zile, fetele de la Agora și-au rotit programul astfel încât în fiecare zi să fie cineva cu mine. Luminița m-a dus la Greenfield Village, fondat în 1933 de industriașul Henry Ford, care a relocat și câteva clădiri, printre care laboratorul lui Thomas Edison, cu care a fost prieten. Greenfield Village cuprinde aproape 100 de clădiri istorice, inclusiv casa în care s-a născut Ford, atelierele companiei sale, magazine și restaurante. Se poate vizita cu un tren de epoca, pe jos, cu autobuzul sau cu o mașină Ford model T. În același areal se afla Muzeul Henry Ford, o impresionanta colecție de mașini și modele de aeronave. Noi am mers și cu trenulețul, și cu Ford T. Încă o zi. După ce am luat micul dejun la Rochester Brunch House, restaurantul unei familii albaneze, am fost la salonul de frumusețe al unei românce, Dana, unde m-am ales cu bucle și cu un tratament facial magic făcut de un cosmetician de origine libaneză, Joery. El a emigrat în urma cu sase ani, iar in tara natala avea clienti din randul artistilor. In magazinul unui brand renumit din mallul Macy’s, o angajată ne-a auzit vorbind românește și ne-a abordat. Ilona e emigrata de 35 de ani și vorbește românește impecabil. Mai mult, am aflat că mamele noastre sunt vecine de stradă în București. Cina am luat-o într-un restaurant chinezesc. Lumea e mică, iar America e plină de surprize.

 

Crina a vrut să văd neapărat Ann Arbor, orașul în care se află Universitatea din Michigan, preponderent studențesc și plin de tinerețe. Case în diverse culori, obligatoriu cu veranda, restaurante pentru toate gusturile și magazinul cu alimente din toată lumea, Zingerman’s (au si slanina, si prajitura Dobos!), înființat de niște studenți, acum devenit și un punct de atracție turistic. La finalul zilei, am fost răsplătite cu un curcubeu. Cu Mirela am fost la fabrica de ciocolată Sanders, o bucurie a papilelor gustative.

          Pe 10 mai am decolat spre Chicago, unde Alina Cumpan, poetă și președinta Authentic Society for Language and Romanian Culture, m-a primit la ea cu brațele deschise. Mi-a fost ghid și sprijin: am vizitat Muzeul Holocaustului, unde am văzut prima holograma interactivă a unui supraviețuitor al Holocaustului. Proiectul inovator a fost realizat de Muzeu în colaborare cu University of Southern California și a fost făcut public din luna aprilie, după moartea lui Aaron Elster, care a fost și vicepreședintele muzeului. Acesta a răspuns la 1.800 de întrebări care au fost integrate într-o aplicație ca Siri. Astfel, el poate dialoga cu publicul și după moarte. Proiectul va fi extins și vor apărea și hologramele altor supraviețuitori. Am avut norocul sa-l văd pe Aaron chiar în ultima zi la Chicago, holograma va fi proiectata în Muzeul Holocaustului din New York. Muzeul din Chicago e conceput ca o parabola a unui drum din întuneric la lumina, sunt expuse documente, obiecte, filme donate. Poarta pe care se intra e vopsita în negru, cea pe care ieși din muzeu e albă. L-am întrebat pe Aaron cum si-a reconstruit încrederea în oameni și a răspuns.

Am fost în barul The Green Mill, construit acum 112 ani, preluat în perioada de maxima prohibiție de către Al Capone. E amenajat ca și atunci, iar locul favorit al lui Capone, o masă așezată strategic în spatele barului și cu vedere la ambele intrări e păstrată intactă. Sub ea se află o trapă care duce printr-un tunel direct în Riviera Theater, care aparținea de asemenea temutului gangster. Barul găzduiește sesiuni de jazz și reprezintă un punct de atracție turistic în Chicago.32231577_1920878314612770_966925837024624640_n

     Am văzut casa în care s-a născut Hemingway, din Oak Park, la cererea Fundației care poarta numele celebrului scriitor, statul Illinois a investit un milion de dolari pentru a reconstitui imobilul și interioarele așa cum arătau în 1890. Hemingway a locuit șase ani aici, am vizitat camera în care a văzut lumina zilei. Si-a luat viața la 61 de ani, cu aceeași armă cu care s-a sinucis tatăl său.

 

  Am luat cina în Cite Chicago, la etajul 70, în Downtown, astfel m-am împrietenit cu Mihaela Campion și soțul ei Andre, emigrați de peste 30 de ani. Evenimentul din 13 mai a fost de înaltă ținută prin contribuția mai multor oameni, începând cu Cera Stan, care ne-a permis accesul într-o locație de excepție, Stan Mansion, fost templu masonic, în prezent un elegant centru de evenimente din Chicago. Cei prezenți l-au numit „eveniment literar de excepție” în comunitate, mi-au ajuns la inimă cuvintele Mihaelei Campion, psiholog: „Stand de vorba cu un scriitor care patrunde in psihologia launtrica a fiintei umane si reuseste sa articuleze starile emotionale de care de multe ori ne este frica sa ne apropiem. Corina Ozon Codul lui Zoran este pe noptiera mea. Povestim in curand.” Au venit prieteni din California si Atlanta, ca să fie alături de mine, Claudiu și Dorina, vă îmbrățișez! Mulțumesc, Marian Petruța și Chicago Romanian American News, pentru sprijinul mediatic!

Și la Chicago s-au mobilizat multe forțe: Baroque Contempo Events & Floral Design, cu aranjamente florale superbe, prăjituri de la Maria’s Bakery, actrița și cântăreața Laura Sisu, care ne-a produs emoții cu repertoriul muzical, și, nu în ultimul rând, Alina Cumpan, o mână de om cu suflet mare, care a organizat evenimentul și căreia îi mulțumesc pentru tot. Fiul ei, Harris, 5 ani, e un copil minunat și a fost bonusul călătoriei mele. Ca și Dan, și toți ceilalți care au contribuit la starea mea de bine. Ecourile întâlnirii continuă și acum, când mă aflu în Canada, unde am ajuns pe 16 mai, preluată de prietena și scriitoarea Magdalena Manea. Alături de ea am avut deja o serie de evenimente, dar despre Canada și minunile ei, cu oameni cu tot, voi scrie în următorul articol. Înainte de plecarea din America, Ella Meluță ne-a invitat la restaurantul ei, A Taste of Europe, și ne-a servit cu clătite făcute de ea. A fost seara de rămas bun cu fetele din Agora.

 

       Vreau să le mulțumesc din tot sufletul Crinei și lui Călin, care m-au găzduit la ei și mi-au purtat de grijă, oameni „pâinea lui Dumnezeu”! Mulțumiri, Agora Detroit! Mulțumiri, Alina Cumpan și Authentic Society for Language and Romanian Culture! Mulțumesc, Cera Stan, pentru excelenta locație Stan Mansion, Laura Sisu, o artistă desăvârșită și un profesionist ! Mulțumesc încă o dată tuturor celor care au venit! Mulțumesc, Magda, pentru că ești alături de mine în această aventură care sunt sigură că va rescrie niște tipare! Mulțumesc, Editura Herg Benet pentru suportul dat în concretizarea acestei „nebunii”! 🙂

S-au întâmplat multe, totul se derulează în ritm trepidant, am consemnat, ca să nu uit 🙂 Mai jos, filmuletul realizat de Detro Media- Mircea Vișan.