Pe Liliana Moldovan am cunoscut-o personal acum trei ani, când am avut o lansare de carte la Târgu Mureș. O femeie delicată și cu surâs pe față mai tot timpul, în ciuda faptului că nu se deplasează cu ușurință. Aveam să aflu chiar de la ea că zâmbetul e mai mult decât un mod de comunicare: „Cred că destinul a fost îngăduitor cu mine, iar faptul că m-am născut cu zâmbetul pe suflet, nu e o vorbă în vânt, ci o norocoasă realitate. Încă de timpuriu  mi-am făcut din zâmbet un aliat care m-a ajutat să depășesc obstacolele vieții. Faptul că m-am născut la 7 luni, într-o dimineață geroasă de Făurar, nu m-a împiedicat să cred că venirea pe lume a fost primită cu bucurie. Am crescut în mijlocul unei familii iubitoare, crescută de doi părinți care nu au acceptat niciodată faptul că sunt diferită, deși m-am născut cu parapareză congenitală. Venirea pe lume a fratelui meu, care este cu 11 luni mai mic decât mine, a reprezentat, pentru familia noastră  o binecuvântare. Împreună am crescut ca gemenii, am mers la grădiniță în aceeași grupă, la școală am stat în aceași bancă, Colegii și profesorii m-au tratat mereu ca pe o elevă “normală”, acceptând, ca pe ceva firesc, faptul că mă deplasam cu dificultate.” Liliana a absolvit Facultatea de Filosofie la Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca, apoi a făcut un masterat și o specializare în Managementul de bibliotecă.

„După terminarea studiilor m-am angajat la Biblioteca Judeţeană Mureş, unde am devenit: bibliotecar, şef-serviciu şi, pentru o perioadă de 9 luni, director interimar. Am fost numită director onorific al Bibliotecii Româneşti „Ion Minulescu” din Nürnberg şi sunt  de aproape 8 ani, redactor şef la Agenţia de presă www.AsiiRomani.com, cu sediul la Nürnberg, şi redactor la ziarul tipărit „Vocea ta” – „Deine Stimme”, destinat românilor din Germania, Olanda, Elveţia, Belgia şi Austria. Am fost membră în colectivul de redacţie al anuarului „Libraria”, publicat de Biblioteca Judeţeană Mureş, și am desfăşurat o activitate jurnalistică variată având colaborări cu revista de cultură „Vatra Veche” – Tîrgu-Mureş, revista „Biblioteca” – Bucureşti, „Familia Română” – Baia-Mare și altele.”

Spune că meseria de bibliotecar este cea mai frumoasă din lume și a strâns articolele și interviurile scrise de-a lungul timpului în cinci volume. La acestea se adaugă cele din domeniul managementului de bibliotecă și cartea de exerciții lirice : “O lume ca o declarație de dragoste”. În prezent, se ocupă de un proiect dedicat autorilor cu dizabilități, care mie mi s-a părut foarte interesant și am rugat-o să mi vorbească despre acest demers inedit:

„Ideea editării unui volum care să reunească creațiile literare ale scriitorilor cu dizabilități din România face parte dintr-un proiect mai amplu pe care l-am născocit cu câțiva ani în urmă motivată fiind de necesitatea dezamorsării mentalităților în privința capacității persoanelor cu dizabilități de a se intergra în societate și de a cotribui la bunul mers al lumii. Trist este că, în societatea românească,  se poartă încă reflexele medievale în privința ideii de dizabilitate, revoltător este că, deși avem legi care acordă anumite drepturi persoanelor cu nevoi speciale, ele nu sunt respectate, dimpotrivă sunt tratate cu dispreț, așa cum, de multe ori, cetățenii cu diazbilități sunt așezați la marginea societății și tratați ca atare.

În realitate, cea mai mare parte dintre ei au capacitatea de a-și depăși limitele și de a învinge prejudecățile, prin inteligență, persevenență și, de ce nu, prin creații literare remarcabile. Mărturie stau în acest sens poveștile de succes ale unor persoane cu dizabilități, povești motivaționale pe care le-am publicat la Editura Ecou Transilvan,  în 2016 și respectiv în 2017 în volumele de interviuri  “Eroii imposibilului” și “Convorbiri sub aura speranței”. În aceste cărți am încercat, și cred că am reușit,  să demonstrez că viața unei persoane cu dizabilități nu trebuie percepută  ca un șir neîntrerupt de eșecuri și neputințe, ci este – sau poate fi – o pe viață extrem de variată și complexă în care vibrațiile se dezvoltă în interior și conduc inevitabil la ascuțirea minții, la șlefuirea sufletului și la obținerea unor performațe de invidiat în domeniul artistic, literar, sportiv, anteprenorial și asociativ.

Iată de ce, demersul editorial de a publica  Antologia scriitorilor cu dizabilități din România nu se putea realiza decât prin implicarea Editurii Ecou Transilvan. Prin intermediul acestui nou proiect editorial ne adresăm autorilor cu diferite definciențe de mobilitate sau senzoriale  și îi așteptăm cu creații de poezie și proză încurajându-i astfel, atât  pe autorii consacrați, pe cei care au apărut în reviste sau pe diferite bloguri, dar și pe cei care nu și-au publicat încă lucrările, să se alăture marii familii a editurii Ecou Transilvan și să participe la realizarea acestei antologii extraordinare.

Este important să precizez că idea editării acestei culegeri de poezie și proză a pornit de la un modelul literar anterior,  oferit publicului cititor de binecunoscutul scriitor Radu Sergiu Ruba, care a coordonat și a tipărit  la Editura Tipo Moldova, în 2017, a doua ediție a antologiei scriitorilor nevăzători  din România : “Constelația Homer”.

Atât pentru autorii nevăzători, cât și pentru scriitorii cu deficiențe de mobilitate, auz sau comportament, scrisul  poate juca rolul unei terapii interioare iar ipostaza de autor poate reprezenta o șansă unică de ieșire în lume, o șansă nesperată de a păși cu capul sus pe scena literaturii contemporane.”

Așadar, toți cei care doresc (sau dacă știți pe cineva) să participe la acest proiect editorial sunt așteptați cu scrieri (secțiuni Poezie și Proză) până pe data de 31 martie 2018, pe adresa de mail antologiaecou@yahoo.com. Condițiile de înscriere se găsesc aici. Mult succes!

Foto arhiva personală Liliana Molovan