Am promis că scriu despre zilele mele în Canada, iar articolul precedent se oprise după prima săptămână, când am cuprins un weekend plin de evenimente la Consulatul General al României din Toronto, în Oakville, Niagara și Kitchener, dar și momentele plăcute petrecute alături de prieteni de acolo. Așadar, rămăsesem la ziua de marți, când am fost în vizită la un prieten timișorean, stabilit de 16 ani în Toronto. Ionuț Mirel are o afacere proprie în domeniul inteligenței artificiale, iar soția lui este un respectat profesor de limbă franceză la o școală de prestigiu din oraș. Au doi copii gifted, adică supradotați, fata studentă la Medicină, iar băiatul licean. Am aflat lucruri despre sistemul de învățământ și perspectivele care i se deschid unui tânăr aflat la studii. Ce a fost interesant în călătoria mea canadiană: că am avut ocazia să vizitez diverse stiluri de viață, însă toate au ca numitor comun confortul, obținut prin muncă. Miercuri am fost preluată de o fostă colegă tot din Timișoara, am înnoptat la casa ei din Kincardine, o localitate ruptă din povești cu clădiri din turtă dulce, aflată pe malul lacului Hurion. Cristina fusese și la întâlnirea cu românii din Kitchener și s-a ocupat de cina ce a urmat evenimentului. Are o casă frumoasă și într-o liniște ce amintește de stațiunile montane de la noi. Iar câinii Sacha și Max sunt adorabili și ne-am plăcut de la prima vedere. Joi au venit prietenii Ela și Călin ca să mă ducă la ei, în Michigan. Am trecut spre SUA cu un bac, tocmai când apunea soarele, pentru că pe drum ne-am mai oprit să mâncăm și să bem bere la o…fabrică de bere, un local inedit.

Despre America nu pot să spun multe, am văzut prea puțin în două zile, dar mi-a plăcut rumoarea din locurile publice, asemănătoare cu cea de la noi, aceleași case mari și spații între ele, fără garduri, ca și în Canada, oamenii prietenoși. Am sărbătorit Thanksgiving Day, cu tradiționalul curcan rumenit la cuptor, plăcintă cu mere, porumb și fasole verde. Am vizitat în fugă Detroit, care pare să înregistreze o creștere economică, din ce mi s-a spus. Era târgul de Crăciun și o atmosferă veselă. Nu am ratat celebrele gogoși și un mic dejun american ca la carte, unde ești întrebat direct: „Doriți două sau trei ouă?” 🙂 Se mănâncă bine și nu există o grijă legată de acest aspect. Prietenele Ela, Mirela și Corina m-au dus la Institutul de Artă, unde e o expoziție Monet, ele știind pasiunea mea pentru pictură. Cele trei prietene lucrează în domeniul medical, fiecare în ramuri diferite. Nu am cuvinte să povestesc cât de bine m-au făcut să mă simt și ce drăguțe au fost aceste familii. Mulțumirile mele pentru clipele memorabile oferite! Un detaliu pe care l-am imortalizat: la benzinării se vând saci cu morcovi și alte legume, pe care oamenii îi cumpără ca să le presare pe drumurile lor ca hrană pentru animalele din păduri. Un exemplu, ca să nu ne mai împușcăm urșii ce dau iama de foame prin curțile oamenilor! Seara m-am întâlnit cu câțiva români din zonă în localul unei românce, care prepară clătite franțuzești, și am pus la cale evenimente pentru anul viitor. L-am cunoscut și pe Stefan Străjeri, fost ziarist și autorul unei monografii interesante despre românii din Michigan. Vă mulțumesc, prieteni!

Sâmbătă, 25 noiembrie, m-am întors în Toronto, unde seara am participat împreună cu buna prietenă Magda Manea la Gala „Sărbătorim! 50 din 150 de ani! Împreună!”, organizată de Gabriela Covaci, motorul turneului meu în Canada. Seara s-a dorit a fi o întâlnire a românilor cu prilejul a 150 de ani de existență a Canadei coroborat cu ziua națională de 1 Decembrie și cu dorința de a celebra succesul pe tărâm canadian. Oamenii au petrecut și au depănat amintiri din perioada începutului emigrării. Momentul meu și al Magdei a deschis evenimentul, deși nu era toată lumea venită, astfel că, după ce s-a încheiat, am fost întrebate când vorbim despre cărțile noastre 🙂 Nu am dorit să monopolizăm seara, deoarece noi două, când deschidem discuțiile despre iubire, viață și relații, oamenii își doresc să nu se mai încheie, la fel cum am pățit la celelalte evenimente. Mulțumim de invitație, Gabriela&echipa, felicitări pentru o seară în care românii s-au simțit bine! La cât mai multe! Mișcați lucrurile, ceea ce e minunat!

Duminică, 26 noiembrie, am pornit devreme spre Montreal, unde la ora 4 PM, era programat evenimentul de la Restauranul Mamaia, prin amabilitatea soților Mihaela și Adrian Donțu. Aici am avut surpriza de a mă reîntâlni cu foști colegi de facultate și din presă, pe care nu i-am mai văzut de peste 15 ani. Emoționante momentele revederii! Aceleași emoții și la transferul din online în real al unor oameni care mă citesc de la prima carte. Trebuie să vă spun puțin despre Mihaela, care, pe lângă funcția importantă pe care o deține în cadrul companiei Air Canada, se ocupă impecabil de acest loc frecventat cu succes nu doar de români, pentru că mâncarea e foarte bună, locul are o căldură aparte și e bine poziționat în oraș. A propos de oraș, nu am avut timp să-l văd mai mult, însă Montreal e foarte european ca arhitectură și atmosferă, m-au cucerit căsuțele cochete și aerul francez. Promit ca anul viitor să stau mai mult. Mai ales că am beneficiat de ospitalitatea Tinei, care ne-a invitat la un mic dejun copios și ne-a povestit că vara este o priveliște superbă în cartierul ei. Tina deține o companie de testare a produselor farmaceutice și e mamă a trei copii. Bucuroasă de revedere, cu mulțumirile din suflet, Simona Hodoș, Cristina Sofronie, Elena Bucur, Geo Asavei, Alin Alexandru, Viorel Anghel, Io Vasilescu, Adrian Ardelean!

Ziua de luni, revenită deja în Toronto, a fost dedicată prietenilor mei, Magda și Andrei, la care am stat. Și care m-au ajutat să-mi fac bagajele. Nu am luat în calcul că voi primi numeroase cadouri, pe lângă cumpărăturile făcute, și la biletul de avion de întors nu am avut extrabagaj. Dar am rezolvat cu o valiză enormă pe care mi-au dat-o ei 🙂

23843282_10156077254044171_7630576022449566946_nAm decolat către București marți seara, cu escală la Amsterdam, și am aterizat miercuri după masă, cu bucuria revederii celor dragi, după două săptămâni magnifice. Nu ajung aici cuvintele, cred că ar trebui un serial despre bunătatea oamenilor din preajma mea și care s-au purtat cu atâta inimă cu mine. Am cules povești, evident, le voi așterne pe hârtie când le va veni vremea. O călătorie al cărei gust o voi avea multă vreme și la care voi mai face referiri. Voi reveni pe continentul nord- american anul viitor. Mulțumesc tuturor celor implicați în acest demers, Gabriela Covaci, Raul Dudnic! Gabriela este o mână de om, care merită aprecierea pentru efortul de a forma un spirit de echipă și de a schimba lucrurile. Despre ea am scris aici. Turneul a fost posibil și datorită Editurilor Univers și Herg Benet, și brandurilor Adesgo și Marcman! Mulțumesc!

Mulțumesc echipei consulare din Toronto via MAE, posturilor de televiziune Noi Românii TV, Escu TV, Nașul TV, ziarelor Pagini românești și Zig Zag Român-Canadian, postului de radio Ora românească, pentru promovare! Și, nu în ultimul rând, mulțumiri fără număr Magdei, acest om de aur, care a fost pentru mine mai mult decât un sprijin: m-a cazat, m-a transportat, mi-a explicat totul cu răbdare, și-a deschis inima și mi-a fost și îmi este alături în tot ceea ce fac și simt! Cine nu are o Magda, ar fi bine să-și găsească una, pentru că ediția e limitată 🙂 Despre ultima ei carte, citiți aici.

Toate cele șapte cărți au fost bine primite și mă motivează, pe lângă fericirea călătoriei. Mulțumesc încă o dată, prieteni, nu scriu numele, mi-e să nu omit pe cineva! Și nu vreau să greșesc! Ați venit toți, așa cum ați promis, v-ați făcut timp, minus un cititor, pe care cred că nu l-a lăsat nevasta ( ca să glumim în tonul scrierilor mele) 🙂

Canada, ești o țară minunată și primitoare, mi-ai intrat la suflet! America, pregătește-te! 🙂